Jenibil

Citisem azi prin ziare despre unul din nush ce tzara, Germania, daca nu ma insel, care a patzit o faza extrem de penibila si jenanta. Omul nostru era fain frumos la munte, la schi cu fiul sau si urcand in telescaun, cum s-a pozitzionat el, cum nu s-a pozitzionat, cert e ca a alunecat si a ramas cu un ski prins de scaun si cu capul in jos. Si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, i s-au mai si desfacut pantalonii si omu nostru a ramas in curutzu si putzuca goala ( zic putzuca, deoarece la temperatura aia altceva nu avea cum sa fie). Ei bine...si uite asa a stat respectivul individ pretz de 15 minte pana au venit "depanatorii" sa il salveze, suficient timp cat sa apuce toata lumea din jur sa il traga in "pozne". Acuma ma gandesc: ce-o fi fost in capul sarmanului om in timpul asta? Tare nasol tre sa fi fost. Da hai s-o luam altfel: bine ca domnu' a ramas intreg, ca nu a cazut in cap, Doamne fereste! Ei, in urma acestui articol am cazut pe ganduri, incercand sa imi dau seama care a fost cel mai penibil moment in viatza mea pana acum. Si l-am gasit :D Eram ceva mai tinerica, vreo 16-17 ani, sa zic. Pe vremea aia inca mai cantam, aveam spectacole, concursuri si faze de astea (nu am apucat inca sa va povestesc aceasta parte a vietzii mele, dar o voi face in curand). Asa...si eram invitata sa cant la un bal al bobocilor din orasul meu natal. Daca ati fost pe la baluri in viatza voastra, si cred ca ati fost, atunci stiti ca mereu sala e plina de copii tampitzi care urla, comenteaza la orice si fac misto. Misto-ul e viatza lor. Boon...si ma urc eu pe scena, gata sa "inshfac" microfonul. Spre mirarea mea, lumea a inceput sa aplaude si brusc s-au calmat tampitzii -bine, cu exceptia celor care au inceput sa fluiere si sa strige in gura mare "Ce buna esti!";dar sa trecem peste. Microfonul era in stativ, destul de aproape de marginea scenei, cam in zona unde ajung cortinele cand sunt trase. Asa...si incepe melodia:melodie misto, asa mai soft, de "corazon" si "purced" in a canta...cand intr-o data ma trezesc ca ma "ataca" ceva din ambele parti. Era cortina, mance-o-ar focu', care TOCMAI atunci trebuia sa fie trasa de un idiot din spatele scenei. Disparusem ca printr-o magie in spatele cortinelor. Bineinteles ca idiotzii au inceput sa faca glume si sa rada ca...idiotzii, ati ghicit, de vuia sala. Atunci mi-am zis:"Da-o-n pizda masii de treaba, radetzi voi de mine?" Si am iesit triumfatoare de dupa cortine, cu zambetul pe buze si, cu cel mai mare calm posibil, am rostit urmatoarele cuvinte "de duh" :"Opritzi muzica si o luam de la capat. Asta e, se poate intampla oricui. Da' ala care a tras cortina ar face bine sa fuga mancand pamantul, ca a incurcat-o". Moment in care toata sala a inceput sa rada. Deja ma simtzeam mai bine:D Si uite asa, am reluat melodia si am cantat mai bine decat puteam spera, mai ales dupa cele intamplate. Ashadar, uite cum potzi iesi dintr-o faza jenibila cu zambetul pe buze si cu umor. Sunt sigura ca daca taceam ca muta momentul ar fi fost mult mai penibil. In schimb am primit numai replici de genu dupa spectacol :"Bravo, ai fost tare!" Cu toate ca a iesit bine pana la urma, acesta va ramane cel mai penibil moment din viatza mea de pana acum, prin simplul fapt ca s-a petrecut in fatza atator oameni. Voi? Prin ce momente penibile ati trecut la viatza voastra? Astept commenturi si promit ca cele mai haioase vor fi postate, bineinteles, sub protectia anonimatului. V-am pupat pe portofele...Pa si pu... la revedere!

Scrijelit de Simone la 21:08