Dati-mi voie sa incep acest post prin a va ura LA MULTI ANI tuturor si un an 2010 mult mai bun ca cel care a trecut... si fie ca in cei doi ani de viata care ne-au mai ramas, sa facem tot ce ne taie capu si sa traim la maxim. Noh, ca daca mayashii ashe o zis, ca om muri in 2012, atunci ashe o fi. Deci, sa inceapa dezmatul 
Indraznesc sa va rapesc 10 minute din timpul vostru pretios, timp pe care oricum il petreceti facand nimic, ca asa e pe la office-urile astea, recunoasteti ( toata ziua intrati pe YouTube si alte prostioare).... Deci, am scris prea multe chestii intre virgule si acum nu o sa mai intelegeti nimic din ce scriu eu acilea, asa ca am sa reiau. Indraznesc sa va rapesc 10 minute din timpul vostru pretios, pentru a va impartasi niste constatari de-ale mele, asa, random, chestii care mi-au trecut prin cap zilele astea. Mie imi trec cam multe prostioare prin cap, vad o chestie care imi aduce aminte de alta, apoi fac niste legaturi in mintea mea, apoi imi pun niste intrebari si uite asa se nasc "filosofarile" mele. Sunt convinsa ca si voua vi se intampla asta de multe ori. Ei bine, problema la mine e ca atunci cand imi vin niste chestii misto in cap, cand debordez de imaginatie, cum se zice, mai mult de 1-2 ore nu raman in capshorul meu, asta pentru ca io gandesc mult si des, deci creieru mi se umple pana la refuz si apoi da pe afara. Si ma trezesc ca atunci cand vreau sa scriu si eu niste chestii inteligente si pline de haz si valoare aici pe blog, nu mai stiu ce vreau sa scriu. De cacat, nu? Intrebarea mea acum e ce as putea sa fac in aceasta situatie? Bineinteles ca, asa cum m-am intrebat io singura, tot eu singura mi-am si raspuns. Pai variantele ar fi astea:
1. Sa port mereu la mine o agenda in care sa scriu fiecare idee misto, exact atunci cand vine ea. Inconvenientul in aceasta situatie e ca nu pot asa simplu, in orice moment, sa scot pixu si caietu si sa scriu. Poate imi vine o idee cand stau pe buda la servici. Si atunci ce fac? Sar de pe veceu cu pantalonii in vine si cu hartia in cur si fug pe coridoare ca sa imi iau caietul pretios, spunandu-le colegilor intalniti in cale : " AM O IDEE! AM O IDEE!"? Nu, nu... asa ceva nu se poate. Tare ar fi sa si uit ideea pana ajung la caiet
2. As putea sa am la mine in permanenta un reportofon. Si sa ma vezi atunci pe mine, in autobuze, in metrou, pe strada, la supermarket, sau pe unde m-oi mai duce, scotand reportofonul si inregistrandu-ma pe el, mai ceva ca un detectiv care isi inregistreaza impresiile si teoriile atunci cand descopera un fir de par pe haina victimei gasite in camera 13 a motelului de la marginea unui oras de provincie, undeva in SUA ( asa cum vedem in filme). Ma rog, mai mult sau mai putin. Ideea e ca nici asta nu o pot face, pentru ca in majoritatea cazurilor as fi luata de nebuna de cei din jurul meu, mai mult ca sigur.
3. As putea sa incep un tratament cu lecitina. Dar cum mai mult ca sigur voi uita sa imi iau lecitina, nu am cum sa incep un astfel de tratament. As putea, bineinteles, sa imi pun reminder pe telefon, sa ma bipaie ca pe alea care tre sa isi ia pilula anti-plozi, dar, cu siguranta, voi uita sa imi pun si reminderul. Deci pica si varianta asta.
4. As putea sa pun pe cineva sa ma intrebe din 5 in 5 minute daca nu cumva mi-a venit o idee extrordinara in acel moment. Si in cazurile cand chiar imi vin idei atunci cand sunt intrebata, sa i le impartasesc si sa ii spun lui/ei sa retina ce am gandit eu mai devreme. Insa toata treaba asta aduce dupa sine alte complicatii, cum ar fi: omu ala tre sa aiba tinere de minte, sa nu gandeasca asa mult ca mine, ca sa ii ramana ideea in cap si nu sa o dea afara asa cum fac eu; omu ala tre platit, plm, nu? Ca io gandesc mult si des, cum spuneam, asa ca va trebui sa se afle mereu in prezenta mea, deci va fi cam un full time job pentru el. Iar daca nu va fi langa mine permanent, asta inseamna bani dati aiurea pe telefoane. Asadar, imposibil de realizat si treaba asta.
Deci cam toate raspunsurile mele la intrebarea adresata tot mie, nu duc la nicio solutie. Poate ca ma ajutati voi cu neshte sfaturi. Aaaaa?
Bun, si acum ca am terminat cu introducerea asta scurtutza, sa revenim la subiectul despre care vroiam initial sa va spun: adica niste chestiuni total aiurea care mi-au trecut prin cap si pe care mi le-am notat in telefon, ca sa pot sa vi le zic astazi acilea. De iegzemplu, am observat ieri o chestie: majoritatea oamenilor cand trec unul pe langa altul, isi scot limba unul altuia si zambesc tâmp. Aici ma refer in special la cei care sunt colegi si se intersecteaza de mai multe ori pe zi pe coridoare. Scosul limbii a devenit deja un substitut pentru binecunoscutul salut omenesc, fie ca e el "buna", "ciao", "salut", "servus" sau mai stiu eu care. Ieri atat de des mi s-a scos limba si am constatat ca si eu am facut-o inconstient, incat nu pot sa nu ma intreb daca omul a facut chestia asta dintotdeauna. Sau daca nu, cand s-a inventat? Cine a inventat scosul limbii? Ce vrem sa demonstram prin asta si care e scopul? Care e mesajul subliminal al acestei actiuni? Exista asa ceva? Sau e doar ceva mecanic, inconstient? Plm, prea multe intrebari ma napadesc acum... Care e parerea voastra? Vi se intampla si voua sa vi se scoata sau sa scoateti limba?
O alta chestiune de interes national...NOT... este "pelerinajul" meu prin Bucuresti. Mai exact, de 5 ani de cand stau in Bucuresti ( abia astept sa se faca 6, ca sa scriu "shasă"
) de fiecare data m-am mutat dintr-o zona in alta situata la capatul total opus. Stiu ca nu intelegeti nimic, asa ca lasati-ma sa va explic. Adica, prima data am stat in Militari, pe Iuliu Maniu ( cine e in Buc, stie), adica in zona de V a Bucurestiului, bulevardul ala din care se intra pe Autostrada Buc-Pitesti. Apoi m-am mutat in zona opusa, in E, in cartierul Titan, foarte aproape de iesirea spre Autostrada Soarelui. Iar acum am ajuns in N, in Baneasa, aproape de iesirea spre Soseaua Buc-Ploiesti. Acuma stau sa ma intreb neshte chestii. Oare urmeaza partea de S? Sper sa nu. Pentru ca asta ar insemna sa ajung undeva aproape de Jilava. Si sincer, nu ma incanta ideea. Sau poate ca va urma sa ma mut in centrul Bucurestiului, deoarece constat ca m-am mutat de la bine la mai bine de fiecare data. Am inceput de jos ca sa spun asa, iar acum am ajuns sa stau intr-o zona bine cotata. Deci, concluzia mea e ca in vreo 2-3 ani sau poate chiar mai putin, am sa ajung sa stau pe-acolo pe la Dorobanti, Primaverii, Floreasca...plm chiar nu conteaza Sau mai e o teorie, de-a dreptul conspirationista ( desi nu vad cine ar conspira impotriva mea, da no...) Asa cum v-am spus am stat numai pe la marginea Bucurestiului, mai ca aveam putin si saream parleazu' in judetu' vecin. Oare nu cumva vrea Bucurestiu sa ma dea in suturi afara si eu numa nu ma prind? 
Ma....nush! Cert e ca io asheeeeeeee... bine ma simt acilea, ca iefectiv nu ma intereseaza.
No, si cam atata am cujetat io ieri...Au mai fost cateva chestii minore pe care le-am uitat, ăvcorz, pen' ca nu mi le-am notat in telefon
Oricum, astept de la voi propuneri si solutii pentru resuscitatea memoriei mele scurte... Salve!
2. As putea sa am la mine in permanenta un reportofon. Si sa ma vezi atunci pe mine, in autobuze, in metrou, pe strada, la supermarket, sau pe unde m-oi mai duce, scotand reportofonul si inregistrandu-ma pe el, mai ceva ca un detectiv care isi inregistreaza impresiile si teoriile atunci cand descopera un fir de par pe haina victimei gasite in camera 13 a motelului de la marginea unui oras de provincie, undeva in SUA ( asa cum vedem in filme). Ma rog, mai mult sau mai putin. Ideea e ca nici asta nu o pot face, pentru ca in majoritatea cazurilor as fi luata de nebuna de cei din jurul meu, mai mult ca sigur.
3. As putea sa incep un tratament cu lecitina. Dar cum mai mult ca sigur voi uita sa imi iau lecitina, nu am cum sa incep un astfel de tratament. As putea, bineinteles, sa imi pun reminder pe telefon, sa ma bipaie ca pe alea care tre sa isi ia pilula anti-plozi, dar, cu siguranta, voi uita sa imi pun si reminderul. Deci pica si varianta asta.
4. As putea sa pun pe cineva sa ma intrebe din 5 in 5 minute daca nu cumva mi-a venit o idee extrordinara in acel moment. Si in cazurile cand chiar imi vin idei atunci cand sunt intrebata, sa i le impartasesc si sa ii spun lui/ei sa retina ce am gandit eu mai devreme. Insa toata treaba asta aduce dupa sine alte complicatii, cum ar fi: omu ala tre sa aiba tinere de minte, sa nu gandeasca asa mult ca mine, ca sa ii ramana ideea in cap si nu sa o dea afara asa cum fac eu; omu ala tre platit, plm, nu? Ca io gandesc mult si des, cum spuneam, asa ca va trebui sa se afle mereu in prezenta mea, deci va fi cam un full time job pentru el. Iar daca nu va fi langa mine permanent, asta inseamna bani dati aiurea pe telefoane. Asadar, imposibil de realizat si treaba asta.
Deci cam toate raspunsurile mele la intrebarea adresata tot mie, nu duc la nicio solutie. Poate ca ma ajutati voi cu neshte sfaturi. Aaaaa?
Bun, si acum ca am terminat cu introducerea asta scurtutza, sa revenim la subiectul despre care vroiam initial sa va spun: adica niste chestiuni total aiurea care mi-au trecut prin cap si pe care mi le-am notat in telefon, ca sa pot sa vi le zic astazi acilea. De iegzemplu, am observat ieri o chestie: majoritatea oamenilor cand trec unul pe langa altul, isi scot limba unul altuia si zambesc tâmp. Aici ma refer in special la cei care sunt colegi si se intersecteaza de mai multe ori pe zi pe coridoare. Scosul limbii a devenit deja un substitut pentru binecunoscutul salut omenesc, fie ca e el "buna", "ciao", "salut", "servus" sau mai stiu eu care. Ieri atat de des mi s-a scos limba si am constatat ca si eu am facut-o inconstient, incat nu pot sa nu ma intreb daca omul a facut chestia asta dintotdeauna. Sau daca nu, cand s-a inventat? Cine a inventat scosul limbii? Ce vrem sa demonstram prin asta si care e scopul? Care e mesajul subliminal al acestei actiuni? Exista asa ceva? Sau e doar ceva mecanic, inconstient? Plm, prea multe intrebari ma napadesc acum... Care e parerea voastra? Vi se intampla si voua sa vi se scoata sau sa scoateti limba?
O alta chestiune de interes national...NOT... este "pelerinajul" meu prin Bucuresti. Mai exact, de 5 ani de cand stau in Bucuresti ( abia astept sa se faca 6, ca sa scriu "shasă"
) de fiecare data m-am mutat dintr-o zona in alta situata la capatul total opus. Stiu ca nu intelegeti nimic, asa ca lasati-ma sa va explic. Adica, prima data am stat in Militari, pe Iuliu Maniu ( cine e in Buc, stie), adica in zona de V a Bucurestiului, bulevardul ala din care se intra pe Autostrada Buc-Pitesti. Apoi m-am mutat in zona opusa, in E, in cartierul Titan, foarte aproape de iesirea spre Autostrada Soarelui. Iar acum am ajuns in N, in Baneasa, aproape de iesirea spre Soseaua Buc-Ploiesti. Acuma stau sa ma intreb neshte chestii. Oare urmeaza partea de S? Sper sa nu. Pentru ca asta ar insemna sa ajung undeva aproape de Jilava. Si sincer, nu ma incanta ideea. Sau poate ca va urma sa ma mut in centrul Bucurestiului, deoarece constat ca m-am mutat de la bine la mai bine de fiecare data. Am inceput de jos ca sa spun asa, iar acum am ajuns sa stau intr-o zona bine cotata. Deci, concluzia mea e ca in vreo 2-3 ani sau poate chiar mai putin, am sa ajung sa stau pe-acolo pe la Dorobanti, Primaverii, Floreasca...plm chiar nu conteaza Sau mai e o teorie, de-a dreptul conspirationista ( desi nu vad cine ar conspira impotriva mea, da no...) Asa cum v-am spus am stat numai pe la marginea Bucurestiului, mai ca aveam putin si saream parleazu' in judetu' vecin. Oare nu cumva vrea Bucurestiu sa ma dea in suturi afara si eu numa nu ma prind? Ma....nush! Cert e ca io asheeeeeeee... bine ma simt acilea, ca iefectiv nu ma intereseaza.
No, si cam atata am cujetat io ieri...Au mai fost cateva chestii minore pe care le-am uitat, ăvcorz, pen' ca nu mi le-am notat in telefon
Oricum, astept de la voi propuneri si solutii pentru resuscitatea memoriei mele scurte... Salve!
Postări
2 bagari in seama:
Hmmmm...draga mea,iti dau voie sa arunci cu idei inspre mine ocazional (vezi sa fie haioase)de luni cand ma voi intoarce la birou. Te costa o ciocolata amaruie la 2 zile.
Cu drag a ta "sa moara ce-am pe casa"
Eu iti recomand bananele. Bogate in potasiu, fac bine la memorie. Apoi cand ai cate o "craving" de ceva dulce, e bine sa inlocuiesti, macar din cand in cand, o prajitura sau o ciocolata cu o banana.
;)
Trimiteți un comentariu