Atentie! Intrus in sediul bancii!!!

Azi, in timpul serviciului, am avut, ca de obicei, de rezolvat stuff in afara biroului. Cand m-am intors, buluceala ce era la usa interioara a bancii (staff only:) ). Cateva tzatze (as in "doamne" nu "sani" :)) si cu portarul se uitau in sus si se hlizeau. Se facea ca in spatiul dintre tavan si plafonul de sticla mata, unde sunt neoanele, se plimba nestingherita o matza scumpa foc. Ce era si mai funny, era ca nu puteam decat sa distingem labutzele micutei, cum se plimba ea de colo colo. Pur si simplu vedeam niste pernitze calcand gingas. Foarte tare, mi-am zis. Acuma, ce ne mira pe noi, era cum a ajuns saraca felina acolo? Am ras, am glumit, ne-am mirat, pana cand instinctul meu protector s-a trezit instantaneu si am ordonat portarului: " Gaseste pe cineva sa vina sa ia o bucata din plafon jos si sa scoata matza. Cine stie, poate ca sarautza nu mai stie sa iasa de acolo si doamne ferste sa ramana blocata, ca papa nu are:( " La care portarul: "Bineinteles doamna, o sa vina cineva."

Ei, si uite asa... s-a facut ora 18, am plecat de la birou si matza tot acolo era, saraca:( Dormea nestingherita, sub lumina calda a neoanelor. Nici urma de portar, nici paznic, nici nimic. Mi-am facut cruce, am zis o mica rugaciune si am plecat cu speranta ca nu o voi mai vedea si maine dimineata.

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 20:20

A venit iarna:)

Pentru mine, iarna incepe exact pe data de 6 Decembrie. Pana atunci parca incerc sa ma obisnuiesc cu ideea de frig si de tot ce implica el, imi adaptez temperatura corpului si ma antrenez temeinic pentru a rezista mersului specific de iarna: buci incordate, talpi tepene si genunchi drepti, bineinteles, pentru a face fata drumurilor alunecoase. Apropos, mersul asta de robot stricat plus cel de escalador alpin ( in zilele imediat urmatoare caderilor masive de ninsoare), face bine la tonusul muscular, nu numai cel al picioarelor ci al intregului corp. Asa ca pentru mine, asta e cel mai bun mod de a face sport pe timp de iarna, mai ales ca merg foarte mult pe jos. Dar ca sa revenim, asa cum spuneam, cand vine data de 6 Decembrie, odata cu Mos Nicolae, parca toate incep sa capete aura aia a sarbatorilor ce se iarata la orizont. Spiritul Craciunului incepe sa zvacneasca in mine, febra cumparaturilor de cadouase ma loveste instantaneu, iar atitudinea mea se schimba cu 180 de grade, neexistand mai niciun moment din zi in care sa nu ma vezi zburdand si zambind ca un copil tampitel ce abia asteapta sa isi puna in ghetute scrisoarea catre Mos, scrisa inca din timpul verii:)

Eu nu mai scriu de mult scrisori, pentru ca deh, exista mess si mobil, si la mine nu stiu cum se face, da de cativa ani buni, mama e cel mai de nadejde ajutor al Mosului, asa ca ii spun ei direct ce sa ii zica Mosului sa imi aduca. Anul asta, pentru ca am fost SI mai cuminte ca in alti ani, Mosul si-a mai trimis un ajutor de nadejde, mana lui dreapta, omul de baza in atelierul de fabricat dorinte al Mosului, pe Renul LOU:) Renul asta ma tot streseaza de ceva timp sa ii zic odata ce imi trebuie, ca sa ii transmita Mosului, pentru ca cica stie el cat de pretentioasa sunt si cat de multe dorinte am, asa ca intregul proces dureaza ceva mai mult la mine. Saracul ren, nici acum nu a aflat ce imi doresc, dar sincer, pentru prima data in ultimii ani, vreau si eu sa fiu surprinsa de Mos:) Stiu ca i-ar fi mult mai usor Mosului sa ii dau un hint, ceva, insa sunt convinsa ca renul lui credincios va fi foarte inspirat si se va descurca de minune.

In alta ordine de idei, lumea incepe sa faca deja bradutul. Bine, mai mult se agita cei din firme, magazine si alte locatii unde se lucreaza cu publicul, ca deh, sa vada toata lumea cat de asteptat e Mosul. Acasa lumea isi face bradul nitel mai incolo, cel putin asa cred ca fac majoritatea. Mie, de exemplu, imi place sa fac bradul in Ajun de Craciun, chiar daca unora li s-ar parea prea tarziu. Nu stiu, am asa un sentiment de pace interioara si de fericire cand impodobesc bradutul,  in miros de cozonac si de vin fiert, ascultandu-l pe Hrusca, iar lumea din jur  (aka mama si tata) agitandu-se prin casa sa prepare diferite specialitati specific craciunesti. Anul asta am impodobit deja un brad, cel de la firma si mai urmeaza doi: unul acasa la ai mei si unul acasa la ren, pardon iubi:)

Si pentru ca tot am inceput cu Mos Nicolae, trebuie sa vi-l laud si pe el, ca doar el e cel care da startul la cadouri. Duminica seara a intrat pe furis in casa si a imprastiat toti papuceii de la intrare pana la balcon. A pus cate un pantof sau cizma exact in locul pe unde a calcat si el, ca sa stim care a fost traiectoria lui si unde sa gasim cadouasele. Mai mult de atat, a lasat si cate un biletel in pantofiori, ca sa ne dea indicatii si mai exacte si sa ne ureze fel de fel de lucruri minunate.Asa ca anul asta, Mos Nicolae mi-a adus asa: o esarfa-fular ceva de genu grena, foarte draguta, un lantisor de pus la gat cu multe briz-briz-uri, asa cum imi place mie si o cana de aia de ceai in doua etaje in forma de mos. Pe asta v-o si pozez, ca e tare haioasa:) Eu care nu prea beau ceai de fel, cred ca numai din cauza canii voi bea mai mult anul asta.

Si pentru ca deja m-am laudat cam mult, inchei aici si.. ma duc sa imi continui cautarile de cadouase, ca doar nu credeti ca numai primesc anu asta, tre sa mai si dau... adica sa dea Mosu, ca doar si eu sunt un fel de ren credincios al sau :)

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 20:00

La mine in cartier...

... zboara avioane :) Nu m-a deranjat niciodata zgomotul produs de ele, avand in vedere ca sunt foarte aproape ( pista de aterizare e la cativa pasi). Insa intr-o zi m-am speriat de moarte, cand un zgomot ciudat, nemaiauzit pana atunci, mi-a perturbat linistea... era un avion de razboi, gen Air Force One, foarte creepy si impunator. A zguduit geamurile si m-a asurzit de nu mai stiam ce e cu mine. Am apucat sa dau o geana pe fereastra si sa ma minunez. Desi atunci m-am speriat groaznic, acum recunosc ca MAI VREAU!!! Senzatia e bestiala!

...am pisici, cat sa-mi ajunga o viata intreaga:)) De ce zic asta? Pentru ca aproape zilnic gazduiesc cate una si ii dau sa pape, ma joc cu ea, o zmotocesc. Ca o mare iubitoare de animale ce ma numesc eu, nu le pot rezista si cand le vad cum se gudura pe langa mine, ma indragostesc instantaneu si iremediabil.

...am si caini:)) Astia is mai ai dracului. De cand am avut acele doua experiente aproape neplacute cu niste haite de caini, nu prea ii mai am la inimioara. Ma refer, evident, la astia homeless. Insa atunci cand m-am mutat aici si am vazut ca am doi "vecini" de astia care stau mai mereu pe la scara, am zis ca e cazul sa ma pun bine cu ei. Asa ca in primele zile le-am tot dat oase si alte de-ale gurii, ca sa ne facem "best buddies". De atunci nu mai am greata cu astia doi. Cand vin de la munca dam "hai cinci" si ne batem pe umar:)) Restu', care stau dupa gardurile curtilor, au program fix, la 2 noaptea incep sa faca precum lupii:)) Incepe unu si dupa el, tot cartieru'. Mi se pare foarte haios, nu stiu ce dracu isi tot urla ei acolo unul altuia, sau ce fel de ritual o fi...

...zice-se ca lumea e ceva mai rasarita. Ca doar stau in Baneasa, ce naiba? Insa nu e chiar asa... Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand ma duc la munca, in autobuzul 205 se gaseste intotdeauna, negresit, cate un freak... sau mai multi. Intotdeauna astia sunt deja in autobuz cand ma urc eu, deci se pare ca din partea de unde vin ei, o fi ceva necurat. Intr-o zi, doi in fata mea, barbat si femee, discutau "filosofic" chestiuni importante de viata si de moarte. Se facea ca Macarena il certa pe Gigeanu (exact asa isi spuneau unul altuia, va jur), ca de ce e fraier si o lasa pe nevasta-sa sa il capaceasca:)) Gigeanu, baiat gigel, tras ca prin inel, cu mustacioara lui, pana corbului. Adevarul ca si el, cu totul, era cam corb :) Macarena, fata "desteapta", vorba lui Gigeanu, si ea "coarba". Nu am cum sa va reproduc discutia dintre ei, pentru ca asta ar insemna sa scriu pana maine dimineata si oricum nu ar avea acelasi efect ca si cand i-ati auzi live. Ideea e ca m-am distrat copios si acum imi pare rau ca nu i-am inregistrat, ca sa am si eu ce asculta in momentele de tristete crunta. Pe langa aceste doua personaje relativ inofensive, am intalnit si alte personaje exponentiale ale rasei umanoide, cum ar fi: binescunoscutul manelar care asculta manele (ati ghicit) la difuzorul telefonului, omul batut crunt, cu ochii umflati si care motzaie tot drumul, retardatii mintal (la propriu), schizofrenicii care vorbesc cu demonii lor interiori, tziganca care pute a mazga de branza tinuta 2 luni in soare, copiii batuti de soarta de pe la orfelinate, betzivanii ratati si alte animale "care patria noastra le are" (greseala gramaticala bine intentionata:))

..."este" multi melci si rame rosii:)) Acum ca ploua, au iesit pe-afara, la plimbare si necuvantatoarele astea vascoase. Cu melcii n-am nimic, imi plac, mai ales cu nuca si miere:)), insa ramele... bleachhhhh. Si atunci cand imi mai apare in cale cate una de aia latzita cu matzele pe afara, mi se incolaceste stomacul, de nu mai pot sa il dezleg...

 Acuma, vorba aia, nu exista padure fara uscaturi, asa ca ma multumesc cu ce mi-a dat Domnu acilea in cartier. Pana una alta, e cea mai OK zona din toate in care am stat si degraba nu ma mut de-aici. AM ZIS!!!



V-am pupat pe portofele, pa si pu... la revedere! 2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 22:09

Cum ar arata lumea condusa de femei?

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:34

Concurs SuperBlog 2009 - proba 4 ( Toyota)

Azi am umblat prin oras de mi-au luat foc talpile. Nu mai imi simt calcaiele. Mor de cald. Cine se gandea ca intr-o zi de octombrie, intr-o toamna tarzie, o sa fie 20 de grade... pffff. Am fost si foarte "inspirata" sa imi iau tocuri... uofff. Si cum ma plimbam eu asa azi ca proasta, pe ici pe colo, ma gandeam cam cat de fraiera pot sa fiu sa umblu eu pe jos, cand la firma sta masina in parcare si parca ma striga "Vreau sa ma conduca si pe mine cineva". Mda, asa e, sunt o mare lenesa, recunosc. Am facut scoala de soferi acum un an si nici acum nu am reusit sa dau de carnet. Bine, la mine e si mai complicat, ca sunt din alt oras si nu am viza de flotant in Bucuresti, asa ca trebuie sa dau examenul acasa. Si cum eu ajung acolo din an in pasti (la propriu, ajung doar de Craciun si Paste, cu mici exceptii), nu am avut pana acum ocazia sa dau examenul decat o data, data cand am picat cu brio cu 21 de puncte, m-am innecat ca tiganu la mal. Eh... si asa frumos visez eu la o masinutza... Las-o pe asta de servici. Una DOAR A MEA!

Ma si intreba mama, cand faceam scoala, cam ce masinuta mi-ar placea sa conduc. Si ce i-am raspuns? O Toyota, mama, o Toyota.

Ea: Pai de ce tocmai o Toyota?

Eu: In primul rand, nu stiu daca esti in tema, dar masina asta e cea mai tare in momentul de fata, e lider mondial "as a matter of fact".

Ea: Hmmm... si ia zi, ca m-ai facut curioasa. Ce e cu masina asta? Care e "jmecheria"?

Eu: Bine mama, hai sa iti povestesc eu tie de ce masinilea astea sunt lideri mondiali pe piata auto.
Compania producatoare este intr-o continua autoperfectionare, cu fiecare an care trece, fapt care le-a adus de-a lungul anilor si multe premii. Tehnologia abordata de Toyota este una inclinata catre viitor, preocupandu-se pentru generatiile viitoare. In consecinta, Toyota produce masini cu emisii cat mai reduse de CO2. Deasemenea, siguranta pasagerilor este o mare preocupare a acestora, la fel ca si confortul si estetica. Ca sa nu mai vorbim de consumul redus. Stii ce inseamna asta? Sa ai o masina si FRUMOASA si INCAPATOARE si SIGURA si ECOLOGICA si CARE CONSUMA PUTIN. Ce vrei mai mult de atat pentru fiica ta? A...si apropos de ecologica, stiai ca Toyota a produs modelul Prius, masina ce se deplaseaza exclusiv be baza de curent, deci nu are emisii de nici un fel, nu dauneaza deloc mediului? Asta mi se pare cea mai tare chestie.Pana si Mihaela Radulescu are o astfel de masina

Ea: Bine, fiica draga. Si tu ce model de masinuta Toyota ai vrea?

Eu: Un Aygo, ca n-ai tu bani de Prius . Vezi mama, ce bine e sa ai o gama variata, de unde sa alegi? Toyota e pentru toate bugetele, toate gusturile, toate pretentiile si toate nevoile.

Ea: Da, iubita mea. Iti ia mama un Aygo. Dam noi avans si platesti tu ratele

Eu:

Eh... ce mai era de zis?

Uite-o si pe asta mica, Aygo, cat de simpatica e. Asa ca pentru o fata simpatica ca mine.

Nota: Acest articol a fost scris pentru proba nr. 4 din cadrul concursului SuperBlog 2009, organizat de PCNews.

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 17:28

D-ale gurii - Ep.3 - Taietei de orez cu pui

Sunt o mare fana a bucatariei chinezesti, asta se stie. Bine, voi nu stiti, dar v-am spus acum. De cate ori ies in oras, mai ales cu prietenele mele, de putine ori se intampla sa nu trec si pragul unui restaurant chinezesc. Dintre toate, preferatul meu e Qian Bao (intersectia Baba Novac cu Dristorului), unde savurez cu cea mai mare placere crevetii inmuiati in sosul special de coltunasi. Asta e fetisul meu culinar, ca sa zic asa. Insa, de curand, am experimentat o noua placere: taieteii de orez. Pana acum nush de ce am avut asa o reticenta sa incerc si alte feluri de mancare decat cele cu care eram deja familiarizata. Si uite ca au ajuns sa-mi placa atat de mult taieteii astia de orez, incat m-am decis sa incerc reteta chiar si acasa. Ia sa vedem cam ce a iesit (mentionez ca nu am cautat pe net vreo reteta, am pus ce am considerat eu).

Ingrediente: o punga de taietei de orez (aprox 300 g)
un sfert de telina
2-3 morcovi
sos de soya ( eu am pus sos dark, dar cred ca ar fi iesit si mai bun cu sos light)
3 oua
un piept de pui
piper



Am taiat morcovii si telina in paie subtiri, chinese style :))



Intre timp am lasat taieteii la inmuiat 15 minute in apa rece ( nu necesita fierbere).


Am pus la calit morcovii si telina.


Puiul l-am taiat in fâşii lungi si subtiri.

Apoi am adaugat si puiul si l-am prajit putin, pana a capatat culoarea aia albicioasa pe toate partile.

Am adaugat sosul de soia si putin piper. Sare nu am mai pus, pentru ca sosul este foarte sarat oricum.

Dupa vreo 10 minute, timp in care puiul s-a prajit si s-a patruns cu sosul de soia, am adaugat si taieteii ( care au fost scursi de apa anterior).



Separat, am facut din 3 oua o omleta, pe care am maruntit-o bine si am adaugat-o in mancarica.

Si cu asta basta! O mancare simpla, rapida si fffffff gustoasa. Pentru cei mai norocosi dintre voi care se intampla sa gasiti prin supermarket urechi de lemn (niste ciuperci de copac extrem de delicioase), nu va sfiiti sa adaugati si acest ingredient, pentru un plus de savoare. Pofta buna sa aveti!

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 13:58

Sunt in ceata!!!

Update: E seara si sunt rupta de picioare...si la propriu si la figurat. Am sa va povestesc mai pe larg in postul urmator cum am cazut eu de 2 ori ca proasta... Intre timp vremea s-a indreptat si ceata a disparut. Am facut si "pozne", am fost si la Pestera Muierii, la Manastirea Polovragi... e mult de povestit. Acum nu am timp sa va povestesc ce si cum, ca imi fac siesta.... diseara avem foc de tabara!! YEYYYYY!!!

Mda... sunt la munte acum, la Ranca (1600 m), judetul Gorj. Am ajuns destul de tarziu aseara, pe la ora 21. Prea tarziu ca sa mai vedem mirificul peisaj de la balcon. Toate camerele sunt indreptate catre padure si munti, iar sub noi se intinde un mare hau. Nu pot sa va descriu cat de frumos poate sa fie... pacat ca nici chiar eu, care sunt aici, nu pot sa vad nimic. Abia asteptam sa ma trezesc, sa fie dimineata, ca sa pot admira peisajul, insa, SURPRIZA!! Cine dracu sa vada ceva de cetzoiu' care s-a instalat ca un nesimtit? De poze ce sa mai vorbesc? Nu am unde si la ce sa fac!!! Sunt de-a dreptul disperata. M-am laudat si eu prietenilor mei ca o sa le fac in ciuda aratandu-le poze facute minunatului peisaj montan de aici, insa cred ca am sa le arat doar poze ... ALBE!!! Mda...deci e de cacao, de-a dreptul. Tot ceea ce pot sa mai fac este sa ma rog sa scapam de albul asta enervant cat mai repede. Aseara am iesit in balcon la o tigara si incercam sa dibuiesc prin intuneric ce se intampla in zare. Am reusit doar sa deslusesc conturul muntilor si cativa brazi... in rest, o TACERE surda, de-a dreptul terifianta, as putea spune. Imi crea o stare de liniste si de teama deopotriva.

Si ca sa nu ziceti ca sunt rea, am sa pun o poza facuta de propritarii vilei in care stam, de la geamul uneia dintre camere, ca sa vedeti si voi cam care ar fi peisajul in conditii meteorologice normale 1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 10:42

D'ALE GURII - EP.2 - CLATITE LA CUPTOR

E prima data in viata cand gatesc asa ceva. Clatite am mai facut, bineinteles, insa niciodata sarate sau, si mai mult, la cuptor. In schimb mi-am adus aminte cu placere de clatitele cu carne pe care le facea mama unei prietene, acum multi ani, pe cand eram in scoala generala. Si mi-am zis sa incerc si eu. Singura diferenta e ca eu nu le-am facut cu carne tocata fiinda inca nu am masina de tocat carne si carnea gata tocata din comert nu e deloc pe gustul meu, fiind prea grasa. Asa ca am incropit eu o umplutura asa cum imi place mie... Insa pana la umplutura, haideti sa vorbim de clatite. Am facut aluatul de clatita original, insa am adaugat in compozitie si ierburi: cimbru, busuioc, patrunjel, oregano.

Aluatul trebuie facut putin mai gros decat la clatitele dulci.

Mi-au iesit in jur de 30 de clatite, la care am copt aproape 3 ore!!!!!!!! Curand nu mai fac eu clatite, asta e sigur.

Pentru umplutura am taiat in cubulete marunte niste ciuperci champignon, pastrama de porc, un ardei gras portocaliu si ceapa verde si am ras cascaval. Smantana o voi folosi la sfarsit, ca paturica pentru clatite. Nu conteaza cantitatile. Totul depinde de cate clatite faceti.

Mai intai am calit putin ciupercile condimentate cu sare si piper, pentru ca ele lasa multa apa si trebuie aruncata, ca sa nu avem compozitia prea zemoasa.



Dupa ce le-am scurs de zeama, am adaugat ardeiul si ceapa ...



... iar apoi pastrama. Le-am mai calit apoi toate impreuna, pret de 10 minute.



Dupa ce umplutura s-a racit, am adaugat si 2/3 din cascavalul ras.



Am pus compozitia si am rulat clatitele, dupa care le-am asezat in 2 straturi intr-o tava tapetata cu margarina.

Inainte de a le da la cuptor, am amestecat restul de cascaval ras cu smantana, compozitie cu care am acoperit clatitele. Acest sos, ca sa ii zic asa, va inchega putin clatitele si le va patrunde, dandu-le un plus de savoare.

Dupa 20 de minute de stat la cuptor, clatitele sunt gata! Pofta buna!





6 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 23:59