Monday sucks!

Femeia, prin definitie, este o fire foarte "vorbitoare" ( aici barbatii s-ar putea sa completeze cu "barfitoare", si bine fac ). Daca intrebi un barbat ce ar schimba la sotia lui, mai mult de 80% cred ca ar spune acelasi lucru: "Sa nu mai bata atata din gura" Insa...GHINION! Femeia nu e asa. Femeia trebuie sa vorbeasca, are nevoie de cuvinte ca de apa.

Eu acum sunt intr-o pasa din aia "nu imi pune intrebari care necesita un raspuns mai lung decat DA, NU sau NU STIU", asa ca orice femeie care vorbeste mult si fara rost in preaja mea zilele acestea, e ca o ploaie de ace de gheata pe fata mea intr-un desert (vorba unei reclame). Oi fi si eu femeie, da pe bune ca nu inteleg ce or avea de povestit atat femeile astea. Oriunde s-ar intalni ele (prietenele intre ele) numai taca-taca, taca-taca. Eu nu-s asa. Si daca o sa ajung vreodata, va rog de pe acum sa ma impuscati.

Azi in autobuz, doua babe septuagenare isi depanau amintirile din copilarie exact in ceafa mea si se intrebau una pe alta daca au mai auzit ceva de X sau de Y.

" - Lele, ia zi fa', ce mai stii de Floarea?"

"- Io-te, ce sa stiu, mai nimic. N-o vazui de ani de zile."

"- Auzi, babo, da' stii ca Vasilica lu' Moraru muri?"

"- Aoleu!! MURI??? Cand babo? Ntz-ntz-ntz...."

"- Ooooo, apoi de vreo 2 ani deja. Cancerul bata-l vina... Ntz-ntz-ntz...."

"- Da, Iecaterino, da... si Mărie la fel, fie iertata...Ntz-ntz -ntz...."

"- Si lele Mărie MURI????? "

"- Si lele Mărie, si lele Mărie...Ntz-ntz-ntz"

Si uite asa... etc, etc, tot drumul, am auzit si eu cine MURI si cine mai traieste dintre cunostiintele lelii Florica si lelii Ecaterina. 

Mai deunazi, un grup de fetiscane semi-emo, din alea care poarta başcheţi grosolani cu cap de mort roz si fesuri care atarna la ceafa mai ceva ca un prezevativ folosit, stateau tot asa in autobuz si vorbeau ele de unu mai mare, din clasa a 12-a C, chicotind din cand in cand:

"- Man, ce tare e guy-ul dintr-a 12-a C, Andrei, care se da cu bike-u' si cu skate-u'..."

"- Da, fata, cat de tru... nu ti se pare ca seamana putin cu Robert Pattison? " (adica ala din Twilight, pentru necunoscatori)

" - Aaaa...da mai, DA!!!! Asta vroiam si eu sa zic acum. Hi-hi-hi :)))"

" - Sis, abia astept sa vina banchetu'  si balu' absolventilor, ca anu' asta noi il organizam...wtf? Cat de tru o sa fie ca o sa stam cu el la repetitii si o sa vorbim cu el...Hi-hi-hi"

"- Da, sis, da' tre mai intai sa il convingem sa participe... hi-hi-hi"

"- Oricum, am auzit ca umbla cu proasta aia de Larisa de la el din clasa, care nici macar nu se da cu bike-u' sau cu skate-u'... E naspa rau, nush ce vede la ea"

" -Hai fata, ca nu are cum sa ii placa de aia... C' monnnnnn!!!"

Uite asa am mai aflat si eu cu ce se ocupa fetele de liceu in ziua de azi si cum viseaza toate sa se cobine cu unu' care seamana cu Pattison :))) 

Alta amintire marcanta de genul acesta e cu doua pitzi ( ca nu puteau sa lipseasca ele din istorisirea mea...) care s-au intalnit la o cafelutza intr-un pub, unde s-a nimerit sa fiu si eu, tot cu o prietena. Diferenta intre noi si ele era ca ELE nu mai conteneau cu barfa, pe cand noi, sorbeam cu patima din cafelele noastre incercand sa ne auzim propriile ganduri...insa in zadar. Cum o fi sa stai tu asa linistita intr-un loc unde muzica canta in surdina si sa auzi de-alaturi niste rasete isterice si voci pitzigaiate repetand agasant cuvantul "fataaaaaaaaa..."? Ia zi, cum o fi? Sa nu iti vina sa iti iei campii?

Saptamana trecuta, tot lunea, tot in aceeasi pasa proasta ca azi.... Ajung acasa si surpriza: O tanti cu un nene la noi in bucatarie. Nenea ii devirusa laptopul Andreei si tanti astepta... astepta "ZA OCAZIA". Cum ce ocazie? Sa vorbeasca!!! Era bine inarmata cu un catalog AVON si cu liste si listute, iar pe masa unde imi planuisem tot drumul spre casa cum am sa mananc cina-mi cea sfanta si mult asteptata, tronau doua parfumuri "de calitate". De calitate indoielnica, completez. Am intrat sfioasa, am salutat omeneste, asa cum se cade, si am tulit-o la mine in camera, amagindu-ma: "Hai ca stau aici pitita pana pleaca astia, ca sigur nu mai au mult, ca sa evit orice conversatie nedorita de mine si deloc prielnica pentru starea mea. Si dupa ce pleaca, tusti inapoi in bucatarie, la o tigara sanatoasa...pardon, canceroasa si niscaiva fructisoare, asa light, ca doar suntem la cura." Ei, dar cine a rezistat mai mult de 10 minute in camera, cu gandul la o tigara trasa pe nerasuflate? Asa ca am purces catre kitchen, ca sa imi satisfac setea de tutun. Atat mi-a trebuit: tanti a tabarat pe mine, cu oferte care mai de care mai de nerefuzat, "uite, vin sarbatorile, ce reduceri mari sunt", "asta e un pliant cu oferte si mai speciale", "dar stati, ca in afara de AVON sunt si la o firma de parfumuri, uitati ce bine miros"... etc, etc... My head was spinning around, la propriu. Incepeam sa vad in ceata, sa nu mai am control asupra propriilor mele membre, sa am un blak total in cap, stomacul mi se lipise deja de spate... ce sa mai? tot tacamul. Poate va intrebati de ce dracu nu m-am scuzat politicos si sa o tulesc in camera mea? Pai de ce? Pentru ca sunt prea de treaba, uite de aia!!! Sunt o fraiera sentimentalista, care nu doreste sa faca pe nimeni sa sufere... si Doamne, ce ar fi suferit biata femeie daca o paraseam, puteam citi asta clar pe fata ei... Asa ca am stat si am indurat, mai ceva ca un martir, 2 ore de povesti!!! Da, sa stiti ca nu exagerez, pentru ca nici nu aveti idee incotro s-a indreptat discutia ( sau mai bine zis monologul ei) si ce subiecte am ajuns sa abordam. In fine, oamenii si-au luat talpasita pe la orele 10 ale serii, cam asa, deci am stat cu foamea in glanda 3 ore!!! Si gandul meu de a manca light s-a dus pe apa Sambetei. Am bagat la greu niste chestii nu tare sanatoase, parca mai mult de ciuda, dupa care, bineinteles, mi-am facut mustrari de constiinta.

Si acum, marea mea problema: e tot luni, e urat afara, nu am chef de nimic, sunt obosita (noroc ca nu si infometata) si in juma de ora ma indrept spre casa. Ce credeti? O sa am parte de ceva liniste in seara asta? Va spun eu: NU!!!!!!!! Tanti s-a anuntat inca de lunea trecuta ca vine si lunea asta pe la noi, dracu stie pentru ce, iar eu abia acum mi-am adus aminte :((((( Credeti ca e o idee buna sa ma duc acasa? Sau ma fac ca am treaba pana pe la 10 seara in oras? Sau ma grabesc sa ajung inaintea ei, si daca bate la usa ma fac ca nu e nimeni acasa si nu o deschid? ... Offfff......... de ce nu m-am nascut si eu nesimtita? Si de ce lunea trebuie mereu sa fie nasoala? DE CE???? Propun ca weekendul sa inceapa sambata si sa se termine luni, deci marti sa fie prima zi din saptamana. Poate asa ne mai schimbam norocul. Cine e cu mine? Heiiiii... Hoooooo...:)))))

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 17:33

INCREDIBIL CE SE INTAMPLA!!!

Oameni buni, va spun cu durere in suflet si cat se poate de sincer, ca incet incet ne ducem de râpa. Va rog sa nu ma luati in derâdere pentru acest articol, pentru ca,va pot spune asta, e cel mai serios articol pe care as putea sa il scriu vreodata. Acum cateva zile va expuneam parerea mea despre vaccinul anti AH1N1 si despre jocurile de culise ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (WHO-World Health Organization). Daca poate pana acum cativa dintre voi ati zis ca aberez si ca am luat-o pe carari, ei bine, de data aceasta ceea ce va spun e un lucru incontestabil, palpabil, pus pe hartie, cum vreti voi sa ii spuneti. Este vorba despre implementarea fortata la nivel mondial a unei legi ABUZIVE numite CODEX ALIMENTARIUS, Legea produselor alimentare sau Codul produselor alimentare. Aceasta lege este creata de -SURPRIZA- WHO, in colaborare cu FAO (Food and Agriculture Organization - Organizatia pentru alimentatie si agricultura). Ce presupune aceasta lege? Sunteti pregatiti sa aflati si sa va minunati?

Aceasta lege intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Si ca sa vorbim si mai la subiect, iata cateva dintre directivele enuntate de catre Directva Europeana: (imi permit sa citez de pe un site, ca eu nu imi gasesc cuvintele la nervi):

"1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”. 2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă. 3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou. 4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.

Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală. "

Ei, asa-i ca parca v-a cam pierit zambetul de pe buze? Nu cred ca este nevoie sa va explic unde duc toate aceste directive si ce inseamna asta pentru umanitate. Mie inca nici acum nu imi vine sa cred unde s-a ajuns si mai mai ca ma rog sa nu mai apuc acele vremuri, cand vom fi nevoiti sa ne indopam numai cu chimicale, bolile o sa se agaveze si rata mortalitatii o sa creasca. Este foarte trist ceea ce se intampla. Si culmea e ca, desi mai mult de jumatate de miliard de petitii au fost inaintate, aceste directive au fost adoptate. Deci nu se tine cont de noi, oamenii, pe nimeni nu interesaza opinia noastra, nu se urmaresc decat beneficiile materiale rezultate din vanzarea medicamentelor. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli... Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor... Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni...”

Si daca nici dupa toate acestea pe care vi le-am enumerat sus nu sunteti convinsi de veridicitatea afirmatiilor mele, va rog sa consultati pagina oficiala a Codexului Alimentarius, sa vedeti ce spun despre el CHIAR cei ce l-au creat.

Din pacate, mi-e frica ca in aceasta situatie nimic nu mai depinde de noi... Vom fi OBILGATI sa respectam niste LEGI! Vom fi condusi incet, dar sigur, catre moarte. O moarte atat fizica cat si mentala. Trist...dar adevarat...

7 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:13

Gata, nu mai experimentez!

De ceva timp incoace m-am dilit de cap M-a apucat chefu' de noi experiente in materie de "clubbing", ca sa ma exprim in termeni asa mai cool, trendy . Daca acu cateva luni, de 1 Mai, am trecut prin prima experienta vamaiota din viata mea ( si poate ultima), acum am inceput sa frecventez, sau ma rog, "frecventez" e prea mult spus, am inceput sa ma perind prin cluburile aste mai andărgraund. Cum spuneam, totul a inceput de la Vama... si s-a continuat acum vreo luna cu Stuf Vama Veche din Bucuresti ( de parca nu mi-ar fi fost de ajuns aia "de la mama ei"). Trebuie totusi sa recunosc ca am ramas placut surpinsa de Stufu' asta din Bucale, ma asteptam la ceva mult mai rau, ca in Vama. Insa, mi-a placut chiar mult, am dansat, am ascultat muzica niscaiva mai buna ca in alte cluburi din capitala si am baut sangria. Asa cum gasim Stuf atat in Vama, cat si in Bucurestiul nostru drag, asa gasim si "La pirati". Insa acolo n-as calca nici picata cu ceara, si de imi spune toata lumea ca e de 'jde mii de ori mai bine ca in Vama. Cine a citit si postul pe care l-am scris dupa venirea din Vama, stie cat de marcata am ramas de acel loc. N-ai fost niciodata pe-acolo si nu stii despre ce vorbesc io aici? Ia, te rog reciteste AICI ce am scris la vremea aia.

Boon, dupa o pauza mica ashea, ma trezesc acu vreo doua saptamani ca accept invitatia dragei mele prietene, Ruxi, de a merge cu ea si cu vara-sa la Baha Party in Fabrica. Ce e aia? Nu stiti? Nu??????? Ei bine, nici eu nu stiam ce ma asteapta pana nu am pus piciorul acolo. Ce e derept m-a incantat ideea de a plati intrarea 30 lei si sa beau toata noaptea, ca asta inseamna de fapt Baha Party, all you can drink. Insa trebuia sa ma gandesc ca doar nu oi fi singura incantata de ideea asta si ca si altii , la fel ca mine, vor pasi in minunatul club. Insa cine avea sa banuiasca ca acei "altii" vor fi de fapt "multi"? Si asa se face ca ma tresesc in fata clubului singura (Ruxi venise separat cu vara-sa si au intrat cu vreo 3 minute inainte) si exact la mine se decide badigardu' sa opreasca intrarea in club. "Nu mai intra nimeni timp de 30 de minute" zice el cu hotarare. Si ce crezi? Eram doar eu. In spatele meu nu mai era nimeni, adica . Cum mama zmeilor sa gandesti asa, fratioare? (ma refer aici la pachetul de muschi....si alge) Cum adica sa zici raspicat ca nu mai intra nimeni in club, cand eu eram singura de acolo? Chiar atat de mult spatiu ai impresia ca ocup, mai matahala? -mda, acum imi dau seama ca eu vorbesc cu ala, da ala nici macar nu citeste ce scriu io acilea. In fine, trecem mai departe. Incep eu sa ma milogesc de ala, sa ma lase, ca acum au intrat doua prietene si ca nu vede ca sunt singura? Ca ce e asa greu sa ma lase?, ca doar dupa mine nu intra puhoiul... Intr-un final apoteotic matahala isi da seama ce vreau io sa zic acolo si ma lasa. Ca sa scurtez povestea, ca deja m-am plictisit io, d-apoi voi... Am intrat in club in pasi de dans tip "sandwich", am transpirat ca un porc pus la parlit pentru masa de Craciun, mi-am ferit capu de paharele care "calatoreau" pe sus de frica sa nu se rastoarne, am traversat tot clubul ca sa iau o bautura si apoi sa realizez ca era un bar la 2 pasi de unde steam (da cine dracu sa vada ceva de inghesuiala aia?), am ajuns la bar si am "comandat" din start 4 sticle de Alexandrion cu Cola (mai nou se face combinatia asta gata imbuteliata), ca sa stiu o treaba si sa nu mai fiu cat de curand devoita sa parcurg acelasi drum infernal catre bar...mi-am mai cautat geaca pret de o ora prin mormanul de geci adunat intr-un colt din cauza ca nu mai era loc la garderoba, m-am innecat cu fum (in viata mea nu am mai stat intr-un club atat de neaerisit) si am plecat prematur dintre petrecareti, cu o durere naucitoare de plamani. Efectiv simteam cu ma doare organu numit plaman... nush daca intelegeti cum vine asta. Si ca si cum astea toate nu ar fi fost de ajuns, privelistea care ma astepta afara la plecare a fost si mai "imbucuratoare" decat atat: pe la colturi (si erau multe colturi, va asigur) erau presarati, in diferite pozitii chircite, "vomitatorii" de profesie. Odata iesita la aer curat, am sarit intr-un taxi si dusa am fost.

Concluzia: Niciodata, DAR NIOCIODATA nu mai experimentez chestii din astea andărgraund.

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:55

Top 6 chestii care ma enerveaza/dezgusta

La cat de bine m-am distrat in weekendul asta, trebuia sa fie ceva care sa strice inceputul de saptamana. O chestie care pe mine ma enerveaza la culme, e sa ma trezeasca cineva cu un telefon, in creierii diminetii, ca sa imi spuna o tampenie.In drum spre servici, alti nervi. La munca, din nou draci... Pzm! Asa ca, consider oportun momentul sa fac un clasament cu chestiile care ma enerveaza pe mine la culme, unele dintre ele chiar ma oripileaza si ma dezgusta profund. Dar sa o luam cu inceputul.

6. Oamenii care suna in creierii diminetii

Cum spuneam, pur si simplu nu suport oamenii astia nesimtiti. Azi dimineata, pe la ora 7:30 ma suna proprietara apartamentului in care stau in chirie sa imi aminteasca de plata chiriei. Chirie care intotdeauna i-o platesc la timp, deci nu s-ar justifica telefonul ei, mai ales la acea ora, avand in vedere si faptul ca nu stau in Papua Noua Guinee, ci chiar usa in usa cu ea. Deci, in mortii ma-si de treaba, cum puii mei sa suni omu cu noaptea in cap ca sa ii reamintesti un lucru deja stiut? I-am zis cu cea mai profunda sinceritate ca "Da, dormeam, si m-ati deranjat cu o ora inainte de ora normala de trezire". Cine dracu credeti ca mai putut adormi dupa aceea? Ma-sa ei de scroafa!!!!! Scuzati-ma pentru scuvantul "ma-sa" .

5. Babele si mosii din autobuz dimineata

Pe langa faptul ca dimineatza abia imi crăp ochii ca sa vaz ceva pe drum inspre statia de autobuz, mai si urc intr-un autobuz plin ochi cu babe si mosi, a caror prezenta ma sforteaza sa ma trezesc prematur, sa am o atentie distributiva nejustificata si sa mai si fiu cat se poate de politicoasa sa ii ofer locul meu vreunei babe care sta si bate din gura juma de ora langa mine, da de, da de m-oi simti. Io dimineata vreau sa stau linistita, sa motzăi in picioare (daca pe scaun nu se poate), nu sa le aud fleanca astora. Nu mai are loc omu dimineatza de astia. Stam si ne ingesuim ca gainile in contet. Unde naiba s-or duce astia asa de dimineata, nu o sa pot intelege niciodata. Cand ii mai si aud ca vorbesc intre ei, ma iau si mai tare dracii :" Maică, ma duc sa iau o paine" - DE LA 5 STATII DISTANTA?????????????? WTF????? Cu cat naiba o fii mai ieftina acol0? Cu 0,000000001 lei??????

4. Oamenii care rad non-stop, fara motiv

Am la mine la servici ( de fapt nu e chiar la mine la servici, lucreaza la firma de langa noi, de care ne desparte un culoar de vreo 10 metri) un CRETIN !!!! Ca altfel nici ca ii pot spune. De dimineata pana seara rade incontinuu. Da nu asa...rade ca un dobitoc, un ras de ala sforţat, din toti rărunchii, prostesc, grotesc, iritant, cum vreti voi. Acum eu stau si ma intreb ce o fi atat de ras toata ziua? Si inca in fiecare zi. Cat naiba sa mai razi, frate? Nu te plictisesti? Nu te doare capu? Nu te scapi pe tine? De fiecare data cand se mai screme cu un ras de ala cretinoid, simt ca imi pleznesc urechile. E ceva de speriat. Nush daca imi intelegeti suferinta, zău... Io as avea un sfat pentru nenea asta: "Nu te mai uita dracu in pantaloni din 3 in 3 minute, cred si eu ca nu te poti abtine de la ras. Dar incearca sa iti inchipui ca o ai mare si poate asa te mai potolesti si tu nitel. Va multumesc pentru atentie! O zi buna va doresc, CEEA CE NU CRED!!!"

3. Bagatorii in "zeama" din cluburi

Bai, astia sunt nelipsiti din fiece club. Odata plecata intr-un asemenea loc, iti asumi automat si riscul inevitabil de a intalni, cel mai des inspre dimineata, cate un ametzit din asta. Vin care mai de care cu nush ce tertipuri, vezi doamne sa te vrajeasca, poate ii cade si lui ceva in pat la noapte. Era sambata in Turabo un "strainez" care tot incerca sa o abureasca pe iubita mea prietena R., care si-a gasit sa fie amabila exact cu cine nu trebuia. Insa cand l-am auzit spunandu-i "You choose the hotel" m-am facut foc si para si am inceput sa ii arunc cuvinte grele, in cel mai pur limbaj de Bronx. In viata mea nu cred ca am injurat mai clar si fara nicio retinere in limba engleza. In secunda urmatoare am luat-o fain frumos pe R. de brat, care nu se mai putea stapani din ras dupa reactia mea. Ma, io nu sunt asa "dragutza" cand e vorba de astfel de nemernici, cum a fost R., vezi doamne, "ca sa nu fie nesimtita". Io, eventual ii mai dadeam si un sut in c0@13, da totusi nu am vrut sa fac o scena in fata clubului, mai mare decat facusem deja

2. Reclama la Coca-Cola Zero

Cea mai cretinoida reclama EVER!!! Cum c@c@7 sa faci textele alea de doi lei, frate? Ce glume or mai fi si alea? Sincer acuma: Rade cineva la ele? Pe mine ma lasa masca, de fiecare data cand apare o reclama noua din aceasta serie. Ma lasa masca de genu WTF?? Si cum nu erau de ajuns ochiu' si limbile alea, au mai bagat acum si un creier!!!!! A... si sa nu mai zic de sloganul campaniei: " Acelasi gust Coca-Cola, ZERO zahar". Cum frate sa fii atat de mincinos si sa spui asemenea ineptii? Adica tu ma fraieresti pe mine, care cumpar cola ZERO si simt CLAR gustul de indulcitor? Adica gustul ala de c@c@7, care imi lasa gura punga? Nush... sincer, e peste puterile mele sa inteleg ceva...

1. PREOTII PEDOFILI SI HOMOSEXUALI

Da, cum ati ghicit, asta e partea aia nasoala din tot topul asta, care imi provoaca dezgust si greata. Nush daca cititi voi presa, dar de ceva timp incoace tot mai des citesc in fiecare zi cate un caz din asta odios, oripilant. Tot mai multi preoti sunt prinsi pe video facand treburi "necuvincioase", nedemne de o fata bisericeasca. Si, cum nu ar fi de ajuns, toate se petrec sub privirile Maicutei si ale lui Iisus din icoanele ce stau atarnate pe peretii unde se savarsesc asemenea fapte odioase. Spuneti-mi voi mie, cum naiba sa mai avem noi incredere in oamenii astia? Cum sa ne mai ducem la spovedanie cu convingerea ca "trimisul" lui Dumnezeu va media "discutia" intre El si noi? Cum sa plecam cu sufletul impacat dintr-o biserica, cand animalele astea, ca nu le pot spune altfel, fac ceea ce fac? Nush cum sa va spun, da' in cazu 'asta io prefer sa stau in camarutza mea si sa vorbesc cu Sefu singura, in liniste, ca sunt convinsa ca ma aude la fel de bine, poate chiar mai bine. Nu poate, SIGUR!!! Sincer, cat oi fi eu de pacatoasa, va spun ca azi mi-au dat lacrimile de nervi si din cauza sentimentului de neputinta ce m-a cuprins la citirea stirii. Nici nu e de mirare ca am ajuns sa vedem asemenea cazuri, cand te gandesti ca majoritatea preotilor din ziua de azi aleg aceasta "meserie", ca sa faca si ei un ban de o viluta si de o masina din donatiile enoriasilor pentru "construirea sau reconditionarea" bisericilor. Care dintre ei o mai fi cu adevarat dedicat credintei in ziua de azi? Trist...foarte trist...

3 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 23:06

Concursul SuperBlog2009 - Proba nr.7 (Real)

Ce nasol...e din nou luni... Mi-a cam placut asa weekendul asta. Nu de alta, dar si vremea mi-a fost de ajutor, caldurica neasteptata pentru aceasta perioada a anului priindu-mi extaordinar de bine. Sambata am iesit ei eu intr-un club, dupa luni intregi de pauza si pot sa zic ca m-am distrat nesperat de bine. Hmmm, ma gandesc serios sa reiau ritualul asta si weekendul urmator In fine...partea haioasa vine abia acum. Cum veneam noi spre casa, mie si Nadiei ne cam chioraiau matzele de foame. L-am rugat pe taximetristul nostru ( mergem mereu cu acelasi, deci e de-al casei) sa oprim pe la Dristor, ca aveam o pofta nebuna de shaorma. Si exact cuvintele pe care nu vroiam sa le aud le-am auzit atunci din gura lui :"Ah, nu am cum, ca mai trebuie sa ajung la o alta comanda pe la Vitan".

Plina de spume ( nu era prima data cand imi facea asa), i-am zis sa ne lase la Hypermarketul Real de pe Calea Vitan, ca e aproape de casa si mai e si NON STOP. Stomacul meu avea urgenta nevoie de papica, iar acasa in frigider batea vantul. Gandindu-ma si mai bine, oricum aveam nevoie de una alta pentru casa, in special de-ale gurii. Eram mai mult decat convinsa ca duminica nu voi fi in stare sa ma urnesc din pat, respectiv din casa, deci am considerat ca niste cumparaturi in toiul noptii sunt cat se poate de binevenite, mai ales ca nici nu imi era somn.

Am intrat in hypermarket. Ahhh.... lumea viselor. Tot ce iti doreste sufletelul se afla acolo, la picioarele tale. Am luat-o agale pe culoare, noi doua pe toculete si impingand de zor cosul ala mare. Ne faceam deja planuri mari de cumparaturi, incepeam chiar sa facem si o lista in mintea noastra. Nadia a tinut sa imi aminteasca: "Fata, sa nu ne avantam iar aiurea, sa luam toate prostiile. Strictul necesar." La noi, intradevar, cand e vorba de cumparaturi, numai strict necesar nu exista. Insa nu mi-am facut nici un fel de problema, deoarece Hypermarketul Real are propriile marci de produse, 4 la numar, mult mai ieftine ca alte produse similare de pe piata si de o calitate excelenta : Tip, Quality, Bio si Selection. Asadar ne puteam permite mult mai multe decat in mod normal, fara a cheltui neaparat mai multi bani. Nadia a privit cu oarecare scepticism optimismul meu legat de aceste produse: "Fata, si daca nu sunt bune? ", imi zicea ea. Insa am convins-o pe loc, cand i-am explicat urmatoarele:

1. Produsele Tip sunt de doua ori sau chiar de trei ori mai ieftine decat acelasi tip de produse de la alte firme. Cam tot ce ne trebuie noua pentru casa, gasesti in gama asta: de la legume congelate pana la hartie igienica.

2. Produsele Quality sunt de o calitate mai buna, asa cum spune si numele, insa pretul lor tot nu il ajunge pe cel al altor produse de pe raft. Nu trebuie neaparat sa cumperi produse de la branduri renumite, cand ai aceeasi calitate, dar la un pret mult mai mic. Mezeluri si branzeturi mereu proaspete, bauturi de toate felurile, dulciuri fine, produse de curatenie si de igiena- nimic nu lipseste din gama Quality.

3. Produsele Bio sunt, bineinteles, produse organice, pentru persoanele carora le place sa manance ecologic, fara coloranti sau conservanti, deci foarte sanatoase. Toate produsele respecta cu strictete reglementarile prevederilor in vigoare.

4. Selection e o gama pentru cei cu gusturi mai exigente, mai rafinate. Aici gasesti specialitati ce pot satisface chiar si pretentiile celui mai mare gurmand fitos. Din nou, asta nu inseamna ca preturile sunt exorbitante. Asadar, daca pana acum nu am indraznit sa ma apropiu de acest tip de produse, din cauza pretului, acum chiar ca nu mai am nici o retinere. Merita sa ne rasfatam din cand in cand, nu?

Dupa intreaga mea prezentare oferita Nadiei, mai ceva ca un agent de vanzari care incearca sa isi vanda produsul, am purces intr-ale cumparaturii.

De ce avem nevoie:
Pentru dimineata: laptic bun din gama Tip, lapte de soia cu gust de vanilie si cereale integrale de la Bio, mezeluri delicioase din gama Quality si sa nu uitam- cel mai important- cafeaua aromata, tot din gama Quality, fara de care nu am putea sa incepem ziua asa cum se cuvine.
Pentru masa de pranz si seara: Gandindu-ma ca cel mai probabil voi fi fara chef toata ziua de duminica, am luat niste cartofi preprajiti congelati din gama Tip, tortellini si pizza semipreparata din gama Quality, ca merg repede la gatit. Am mai luat si "tone" de suc de mere din gama Bio, cel mai bun pentru a anihila mahmureala si setea de a doua zi.
Alte cele: role de hartie pentru bucatarie din gama Tip, pentru toate cafelele si sucurile ce vor fi varsate din cauza neindemanarii de dimineata - se stie; cafea fina si aromata si o cutie de bomboane din cele mai rafinate din gama Selection ca o mica atentie din partea noastra pentru doamna proprietara care si-a serbat ziua de nastere tocmai duminica; biscuitei, ciocolatele si alte mici "gustari intre mese" din gama Quality.

Pana sa ne dam seama, eram deja cu cosul aproape plin. Problema nu mai era acum cu ce o sa platim, ci cum naiba o sa ajungem cu ele acasa. Bineinteles ca, la cat de obosita am fost cand am ajuns acasa, am si uitat de mancare si am cazut lata in pat. Asta da sestiune de cumparaturi in creierii diminetii, dupa o zbenguiala in club...

Aceasta postare a fost scrisa pentru concursul SuperBlog 2009, proba nr.7, sponsorizata de Hypermarketul Real. Pentru mai multe detalii privind hypermarketul Real, nu ezitati sa vizitati pagina lor de internet , unde veti gasi absolut tot ce va doreste inimioara.

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 11:52

Sunt in ceata!!!

Update: E seara si sunt rupta de picioare...si la propriu si la figurat. Am sa va povestesc mai pe larg in postul urmator cum am cazut eu de 2 ori ca proasta... Intre timp vremea s-a indreptat si ceata a disparut. Am facut si "pozne", am fost si la Pestera Muierii, la Manastirea Polovragi... e mult de povestit. Acum nu am timp sa va povestesc ce si cum, ca imi fac siesta.... diseara avem foc de tabara!! YEYYYYY!!!

Mda... sunt la munte acum, la Ranca (1600 m), judetul Gorj. Am ajuns destul de tarziu aseara, pe la ora 21. Prea tarziu ca sa mai vedem mirificul peisaj de la balcon. Toate camerele sunt indreptate catre padure si munti, iar sub noi se intinde un mare hau. Nu pot sa va descriu cat de frumos poate sa fie... pacat ca nici chiar eu, care sunt aici, nu pot sa vad nimic. Abia asteptam sa ma trezesc, sa fie dimineata, ca sa pot admira peisajul, insa, SURPRIZA!! Cine dracu sa vada ceva de cetzoiu' care s-a instalat ca un nesimtit? De poze ce sa mai vorbesc? Nu am unde si la ce sa fac!!! Sunt de-a dreptul disperata. M-am laudat si eu prietenilor mei ca o sa le fac in ciuda aratandu-le poze facute minunatului peisaj montan de aici, insa cred ca am sa le arat doar poze ... ALBE!!! Mda...deci e de cacao, de-a dreptul. Tot ceea ce pot sa mai fac este sa ma rog sa scapam de albul asta enervant cat mai repede. Aseara am iesit in balcon la o tigara si incercam sa dibuiesc prin intuneric ce se intampla in zare. Am reusit doar sa deslusesc conturul muntilor si cativa brazi... in rest, o TACERE surda, de-a dreptul terifianta, as putea spune. Imi crea o stare de liniste si de teama deopotriva.

Si ca sa nu ziceti ca sunt rea, am sa pun o poza facuta de propritarii vilei in care stam, de la geamul uneia dintre camere, ca sa vedeti si voi cam care ar fi peisajul in conditii meteorologice normale 1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 10:42

Chestiunea zilei 28 - Reparatii "casnice"

LE: Am rezolvat problema, gata

Dupa cum ati observat, se futu butonu', vorba lui Esca . De fapt si mai exact, se futu layoutul de la blog... Asa ca azi avem din nou in program treburi organizatorice, editari de html si alte chestii de genu'. Ah...si aveam niste video-uri interesante de postat...acum tre sa astept sa rezolv mai intai treaba asta, ca ma freaca pe retina .

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:17

Scârba, o specie rara odinioara, tot mai des intalnita azi

SCÂRBA

Definitie:
Animal de gen feminin(sau pzd, cum vretzi voi) care are o scârba in ea...de zici ca ii vine mereu sa vomite, se misca lent si târât, ca un vierme.

Cum o recunosti:
Atunci cand tu, ca om binevoitor si binecrescut, ii dai "buna ziua", ii spui "multzumesc", "va rog", "daca nu va deranjeaza", ea itzi raspunde cu "mdea..." in cel mai bun caz, de regula nici nu se uita la tine, ca doar are intodeauna ceva mai bun de facut. Daca indraznesti cumva sa ii ceri niste lamuriri, sa itzi explice cum sa completezi un anume formular pe care il vezi pentru prima data in viatza ta, ea itzi va spune mereu, cu aceeasi fatza scârbita si cu aceeasi voce plata, ushor nazalizata, ca alea de anunta sosirea trenurilor in gara : "Domnishoara, trebuie sa va explic eu cum se completeaza un formular?" Si daca tu pleci nervoasa in treaba ta, "lamurita complet"...NOT... de ceea ce trebuie sa scrii tu acolo si te intorci cu foaia completata itzi va spune si mai iritata ca prima data, si mai pishcata de cur: " Domnishoara, pai cine v-a zis sa completati asa? De ce nu atzi scris aici asta, si asta, si aici de ce e asa... bla bla bla" ĂĂĂĂĂ... lasa-ma sa itzi aduc aminte, scârba ordinară, ca acum 2 minute te-am intrebat cat se poate de dragutz cum se face, tocmai ca sa evit anumite neintelegeri si sa nu ocup timp si spatiu inutil in acea institutie, incercand sa repar ceva stricat din cauza dumitale, care nu esti in stare sa vorbesti frumos, nu ai putzina omenie in tine si catusi de putzin bun simtz, tu, care daca erai binevoitoare de la inceput puteai sa evitzi toate astea, puteai sa dai o mica explicatie, asa cum scrie si in fisha postului tau, in caz ca nu stiai si ne scurtai amandurora din suferintza. Ete na, acuma crizeaza-te si da din mâini. Raceste-ti gura de pomana, vorbeste cu peretii, injura cat vrei in gand ca prostia si nesimtzirea ta tot nu o sa dispara, orice ai face.

Cum i-o intorci...nesimtzirea, zic:
Atunci cand o intalnesti si o iei frumos cu buna ziua si ea baga un "mdea..." in scârba, ii faci o poza cu telefonul. Ea te va intreba de ce ii faci poza, cum indraznesti? Iar tu ii vei spune, pe un ton foarte jucaush si curios, dar cu o tenta de ironie in exprimare : "Prietenii mei intotdeuna au fost curiosi sa vada cum arata acest specimen rar de "scârba", si vreau sa va fac o poza ca sa le-o arat, dumneavoastra fiind un exponent de marca al acestei specii". Atunci ea va incepe sa se crizeze, sa faca ca toate cele iar tu iti iei frumos foaia completata din fatza ei si o lasi cu ochii in soare, sa vorbeasca singura si te indrepti gales catre o alta colega de a ei, spunand cu zambetul pe buze: "Buna ziua, va rog ajutati-ma dumneavoastra, va vad o persoana asa dragutza, mai amabila... Si va rog sa o sfatuitzi pe colega mai recalcitranta sa mearga la baie si sa isi bage capul sub jetul de apa rece de la chiuveta, poate asa isi mai revine putzin si se mai racoreste, ca stim cu totii ca e foarte cald afara si zapushala asta ne bate intr-un asa hal in cap, ca nici nu ne dam seama cand incepem sa deliram si sa avem probleme de comportament"...

In concluzie, AM ALERGIE LA SCÂRBE. Feritzi-va si voi de specimenele astea, ca sunt daunatoare organismului, in special creierului si stomacului. Daca stati prea mult prin preaja lor, e posibil sa va ia durerea de cap si sa va doara stomacul, chiar sa vi se faca extrem de rau si sa avetzi stari de greatza si voma. Uite asa ajungetzi si voi, fara voia voastra, niste scârbe. Riscul de contaminare este foarte mare. O zi buna!

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 11:53

"Of"-uri si OFF-uri

Nu degeaba se zice ca daca te intorci din drum iti merge rau. Ei bine, azi dimineatza, cand sa plec la servici, mi-am uitat mapa cu documentele de care aveam nevoie ca sa imi rezolv treburile azi si a trebuit sa ma intorc. Asadar, iata cum s-a desfasurat ziua mea pana in acest moment (ora 15:47). Am plecat de acasa inspre zona Unirii, aveam treaba la Tribunal. De fapt mai intai trebuia sa ajung pe la un CEC sa platesc o taxa si chitanta urma sa o depun la un dosar la Tribunal. Mi-am zis ca impusc doi iepuri dintr-un foc daca ma duc direct la Tribunal, in incinta fiind si un CEC. Dar surpriza! Coada la CEC de....vreo 20 de metri asa, un puhoi de lume. Deci pe mine cel mai tare ma dispera sa astept undeva la o coada, frate. Sa stau asa ca proasta, sa ma uit pe pereti, sa ii vad ceafa aluia din fatza mea, sa mor de cald si de nervi... Asa ca am hotarat sa ma duc sa caut un alt CEC, chiar daca stiam ca drumul pana acolo si inapoi mi-ar fi luat tot atat sau chiar mai mult decat daca as fi ramas la coada. Insa io nu si nu, refuz cu indarjire statul la cozi. Boon...ma duc spre Lipscani. Mi-a zis cineva ca acolo ar fi un CEC. Alta chestie: ma dispera sa ma duc in locuri pe care nu le cunosc, unde nu am mai fost niciodata, deci automat trebuie sa le caut de nebuna. Bine, de data asta nu era cine stie ce de cautat, dar a fost de ajuns ca am mers pe strada aia "minunata" si plina de gropi si poduri improvizate pretz de 15 minute cu inima in gat si tzinandu-ma de tot ce prindeam. Aveam viziuni cum se rup scandurile alea sub mine, cum piciorul meu aluneca prin ruptura si ma julesc ingrozitor la tibie, imi tzashneshte sangele prin toate partile, leshinaturi, tzipa babele, vine salvarea... cu elicopterul , ca acolo nu are cum sa ajunga o masina... mai zic? Numai filme din astea aveam in cap. Si daca vroiam sa ma dau in vreun montagne russe nu cred ca as fi avut parte de atata adrenalina. Intr-un final vad in departare sfantul CEC. Yupyyyy!!! Eram mai rau ca aia de merg prin deshert si vad de la departare o oaza. Intru, completez formular, platesc, ies...PLOAIE! Fuck! Ah, dar stai, ca am umbrela! O iau pe jos. Geanta intr-o mana, umbrela in alta, dosarul la subratz...suna telefonul. Cum raspund? Inca o mana nu mai am, de lasat sa sune nu pot ca cine stie cine e si e important, daca las umbrela din mana ma ploua, daca las geanta si o pun pe jos, se murdareste... Pana la urma am ales varianta in care ma las putzin plouata. Si a fost bine asa, ca mi-am mai racorit si eu creierii. Am mers prin ploaie pana la Unirii...simtzeam ca imi revin. Da crezi ca a tzinut mult? Neah... a tzinut pana am luat un autobuz si mi-am dat seama ca nu am luat ce trebuia si mai aveam putzin si ajungeam la Tineretului. Cobor, o iau pe jos inapoi pana la Unirii. Iar ploua. Deja incepeau sa ma lase balamalele la picioare. Ruginisera de la atata ploaie. Abia tarandu-ma, ajung inapoi la Tribunal. Intru, ma scaneaza aia la poarta, nu gasesc nimic, bineinteles, caut sectia VI Comerciala, o gasesc intr-un final apoteotic, prezint chitantza si gata, over and out, Huston. La iesire iau un taxi, gata, nu se mai poate. Ma duc la birou si voi avea o zi linistita mai departe. Ajung la birou pe la ora 13, cu o dorintza arzatoare de a bea o cafelutza si de a pufai o tzigareta.. cand ce crezi? Surpriza! Tre sa ma duc in alta parte, la mama dracu, sa iau nush ce documentatie. Pana sa plec, vine un nene la mine la birou. Saracu, vb foarte stalcit, avea un defect grav de vorbire. Incerc sa imi ascut auzul cat de bine pot, pentru a-l intelege. Fail! Atunci ia o foaie de hartie si scrie... Cand citesc...mai mare nedumerirea. Cica l-a trimis dl."Cutarescu" de la Ministerul "Cutarescu" sa faca... sau sa ia...sau sa primeasca... sau sa ... WTF? Ce vroia omu de fapt? Ii cer ditamai dosaru sa ma dumiresc si eu despre ce e vorba, sa vad cu cine tre sa il pun in legatura...Inauntru vad o cerere - scrisa de un om cu cel mult 4 clase. Incerc sa descrifrez si...surpriza! Ghici ce? Omu CERSHEA! Da cershea, asta e cuvantul. Stiti voi, genu ala de scrisoare adresata "D-lui Director" (oricare o fi ala, nu conteaza, ca doar se duc la mai multe firme) in care isi povesteste toata viatza, cati copii are, ce pensie de handicapat are...etc. Omu vroia 230 RON pentru un dulap in camera copilului... Mama, si acum cum sa ii spun eu omului ca "nu a nimerit unde trebuie"? Mai era si shăfu' langa mine. Ii spun omului ca a gresit, ca nu a venit unde trebuia, ca nu exista aici nici un domn "Cutarescu" cum zice el, ca imi pare rau, dar nu am cum sa il ajut. Si ce crezi? Dintr-o data incepe omu asta sa urle si sa faca ca toate cele, ca el nu minte, ca el aici trebuie sa vina... A bagat sperietzii in mine, nu gluma. Sefu tzipa si el la om sa plece, ca de ce urla asa, ca nu aici trebuia sa vina, etc. Un adevarat scandal... Dupa cateva replici acide intre sefu' si sarman ( care mai mult stropea si tzipa decat zicea ceva clar), pleaca... Doamne, ce mai oameni... Dupa acest episod, m-am dus sa imi beau cafeaua si sa imi fumez tzigara binemeritate. Deh, ma astepta un alt drum de facut. Primesc niste indicatii cum sa ajung acolo. Imi prind urechiile in acele indicatii. Mi-ar trebui un sistem GPS atasat la picior care sa imi zica: " Faceti aici dreapta. Acum faceti stanga. Mai avetzi 100 m pana la destinatie... " Mintea mea functioneaza in asemenea situatii, chiar le am cu orientarea, daca e sa am de mers pe ceva stradutze si nu cunosc decat strazile principale ce o incadreaza, ma descurc eu, am vedere in spatiu. Da ce nu imi zice mintea mea e si cat am de parcurs pana acolo. Asta e cel mai dureros. In fine... Bazandu-ma din nou pe intuitzia mea am ajuns la destinatie fara probleme si nerespectand indicatiile primite. Ah, asa sunt eu, o rebela, ce sa fac? Intotdeauna fac cum cred eu. Si bine fac! Rezolv si treaba acolo... acum chiar ca e gata. Ma intorc la birou si stau sa termin de scris pe blog La cat de obosite imi sunt acum picioarele, manutzle mele au de recuperat, trebuie si ele solicitate. Si cum eu la nervi bat mult din gura, si neavand cui sa ii toc capul, am tocat tastatura asta de am innebunit-o si v-am tocat si voua pupila, celora care atzi avut rabdare sa citzi pana aici . Sunt convinsa ca nu a citit nimeni.. Da vezi? Asta imi place mie. Blogul e locul meu de refulare, pot scrie ce si cat vreau. De exemplu as putea scrie acum si ce am visat azinoapte, dar totusi ma gandesc ca trebuie inceputa o noua postare pentru asta, nu? Oricum, am visat ceva foarte tare PS Mai e ceva din ziua asta, trebuie sa mai invart putzin de cheitza si sa ma rog sa ajung pe picioare acasa, teafara si nevatamata. OVER AND OUT, HUSTON!

3 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:59

Chestiunea zilei 24 - Mici chestii organizatorice

Sa-mi bag... banii la CEC. Acum mi-a atras atentia R, prietena mea, ca nu imi merg comentariile pe blog. Nu stiam eu de ce nu mai primesc nici unul, ma gandeam ca m-au parasit cei 3 cititori ai mei... Asa ca am facut niste modificari si comentariile vor aparea de acum incolo intr-o fereastra de tip pop-up. Da' ce draci am... stau de vreo 3 saptamani asa ca proasta. Bun, deci de acum incolo puteti sa apasati cu incredere pe" Trimiteti un comentariu", ca s-a rezolvat dilema. Va multumesc !

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 17:06

Fuckin' shit!!!

Bineînteles ca mi-am futut layout-ul, să-mi trag...cablu prin pădure...La un moment dat nu mai puteam să îmi vizualizez blogul...I got so scared...In fine...se pare că se anunţă o noapte lungăăăăăăăăăăăăăăăăa.....Am de reparat o groază de chestii....şi nu mai am ţigăriiiii LE : Am reuşit cât de cât să fac ceva cu blogul ăsta. Nu stiu înca dacă va rămâne layout-ul ăsta. Din cauză că e prea târziu şi mi-e fricuţă să cobor să îmi iau ţigări, nu mai pot sta acum sa ma screm acilişea, ca nu e ţigare sa ma inspire. Da mâine la servici ce crezi că fac? Hai, somn uşor... să am

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 00:16

Zgomotul "dulce" al pickhammer-ului

De ieri a inceput infernul la mine la birou. Mai exact, se construieste inca un etaj al cladirii in care avem birourile, deci inchipuitzi-va ce e in capul nostru in fiecare zi. Si cand ma gandesc ca asta e doar inceputul...ma iau toti dracii. De exemplu, de azi dimineatza de la ora 9 astia de sus dau gauri cu pickhammerul in planseu...au de dat 12 gauri de 1/1 m...si sunt la a patra gaura. Avand in vedere ca e ora 13 si s-au dat numai 4 gauri, asta inseamna ca intr-o ora se da o gaura. So, la un calcul simplu, ajungem la rezultatul de 12 gauri in 12 ore. Deci...inca 3 zile de cosmar ( ca astia nu dau numai gauri toata ziua, mai stau si la cafelutza, pai nu?). Exact numai bine cat sa intru in sarbatoarea Pastelui cu "voie buna" si "bucurie"...NOT! O sa fiu stresata, nervoasa, recalcitranta, iritanta...cum vretzi voi. Pot sa spun cu mana pe suflet, ca zgomotul asta, de pickhammer, este cel mai nesuferit zgomot de pe suprafatza pamantului, e zgomotul care ma mai trezeste din cand in cand chiar si sambata dimineatza la ora 8, cand somnu-mi cel dulce de weekend imi este perturbat de nishte animale necrutzatoare, adicatelea muncitorii. Momentan, ca remediu impotriva nervilor, imi belesc oja de pe unghii. Alte idei ca sa nu innebunesc aici? Multzumesc anticipat!

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:52

"Happy" 1 Aprilie...NOT!

Stiu ca e 1 Aprilie, da sa mor daca am chef sa fac vreo farsa cuiva. Atat de tare m-am enervat pe niste chestii azi, incat numa de glume nu imi arde. Vroiam sa scriu o postare foarte funny, eram cu ea in gand de dimineatza...si mi s-a taiat. Si cand ma gandesc ca se apropie si ziua mea... O sa am parte de cea mai urata aniversare din viatza mea...sau mai bine zis o NEaniversare. N-o sa invit pe nimeni la mine, nu o sa fac tort, nu ies in club, nu vreau cadouri, nu o sa fie nimeni sa imi dea flori si sa imi zica ca ma iubeste...Eh, sa nu avetzi impresia ca ma plang de ceva sau ca sunt pesimista, sa nu ma intelegeti gresit. Pur si simplu e o constatare foarte realista. Nu am nicio pretentie de la nimeni, vreau doar sa stau cu mine insami si sa imi fac ordine in gand si in suflet. Sa imi pun in primul rand anumite intrebari si sa incep sa imi raspund singura la ele. O sa fac liste, desene si planuri cu ceea ce imi doresc sa realizez si o sa mi le atarn pe peretzi. Nu stiu ce sa mai scriu, chiar nu stiu...M-am plictisit. Oricum, daca ma citesc vreo 4-5 persoane, e bine...

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 15:20

Chestiunea zilei 6 - Nu mai pot!!!!!!

I've had enough! Azi am depasit orice limita de rabdare si politetze. M-am certat cu vacile de la administratzie si am sa le fac si o reclamatzie cat de curand. Jur...n-am mai vazut femei mai ciufute si mai inapte decat ele in my entire life! De ce trebuie sa se ajunga la contradictii si tzipete, ca pana la urma sa se dovedeasca ca tot eu am dreptate??????

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 16:59

Am draci...de vanzare. Anyone?

Cam asa imi vine mie acum sa ma manifest... Got the ideea? V-am pupat pe portofele...Pa si pu...la revedere! 0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 15:37