Pentru cine nu e la curent cu noile modalitati de fraiereala pe fatza, va zic eu, acum, in premiera si pentru prima data, ca s-a inventat cersitul "cu cap", bineinteles ca doar aparent cu cap, asa cred ei, ca le iese daca fac putin pe intelectualii. Astia nu sunt genu ala care vin la tine pe strada bagand binecunoscuta replica "dati si mie un leu?" ci vin la tine sa iti ceara "IMPRUMUT" !!!! o suma, pentru ca, vezi doamne, "ah, am ramas fara bani de autobuz", sau "mai am nevoie de 5 lei sa imi iau nush ce medicament ca nu eram pregatit cu atatia bani la mine" sau "stiti, am intrat intr-o incurcatura... se poate sa vorbesc putin cu domnul director?".
Vrajeala asta din urma mi-a bagat-o azi unul care s-a prezentat la mine la birou, cu o servieta in mana, fapt pentru care ushor puteam sa il confund cu un client... Boon. Vine omu la mine si ma intreaba din start de dl. director. Asa cum obisnuiesc de fiecare data cu oricine, il intreb pe om in ce privinta il cauta, nu zic ca e sau ca nu e (bine, oricum nu era, ca e in concediu, dar oricum...). Si omu, bagand fata aia de om milos si afisand o falsa modestie /rusinare, zice : "Stiti, e o problema personala (asa zicea de parca s-ar trage de sireturi cu shefu' si e o treaba de la barbat la barbat). Eu sunt din Baia Mare ( ...
WTF??? - mi-am zis - de cand se vb in BM cu accent de muntean??? cred ca omu nu stia cu cine are de a face
) si am intrat intr-o incurcatura si as vrea sa vb cu dansul." Hmmm... pentru mine era deja clar. Toata treaba asta avea un miros de prosteala pe fatza
...Vai, bine ca nu era sefu aici, ca il scotea in suturi afara. Bine, am scapat eu de el pana la urma, spunandu-i ca nu e sefu' aici si ca mai toata lumea e in concediu, deci nu am cum sa il ajut ( si nici macar nu a trebuit sa mint ca sa scap de el
). Dar stau si ma intreb acum cateva chestii:
1. )Ce dracu faceau paznicii de jos de a reusit asta sa intre? Ca nici pe aia de vin de ani de zile nu ii lasa asa cu una cu doua, tre sa ma duc eu dupa ei;
2. ) Cat de lipsit de rusine si de respect de sine tre sa fii ca sa te injosesti sa vii asa si sa bati din usa in usa, de la o firma la alta, ca sa indrugi cine stie ce povesti fantastice, create sa inspire mila, in speranta ca cineva te va "imbogati" cat ai zice peste? Voi, astia de practicati cersetoria asta, chiar credeti ca cineva pune botul si va da bani?
3. ) Oare chiar or fi existand "fraieri" care cad in plasa si le dau astora bani? Ca nu imi explic cum de se continua practicile astea si parca sunt si din ce in ce mai dese (da, nu e prima data nici la noi in firma) Ma, inseamna ca cineva va da sperante... Inseamna ca cineva, odata, v-a dat bani in modu' asta, si voi credeti acum ca asa o sa o duceti toata viata de acum in colo, din mila "fraierilor". Io sper ca ma insel si ca nu exista asemenea oameni, care sa dea banu' fara sa clipeasca, asa, oricui. Sper... sau sper degeaba?!
Acum poate unii o sa ziceti ca sunt rea si ca judec asa, fara sa stiu. Ca poate oamenii aia, sarmanii, chiar spun adevarul si saracii, nimeni nu ii ajuta. Ei, hai sa va povestesc alta faza, ca sa intelegti de ce nu cred in astia, oricat de piosi si de credinciosi si de cum vreti voi ar parea. V-am zis ca nu a fost prima faza de genu la noi in firma...
Deci, acum aprox un an, a venit o femeie in varsta, plânsă, imbracata saracacios, dar curat, cu fatza ridata si ponosita din cauza grijilor vietii, cu un mers aplecat si greoi, avand un teanc de acte in mana. S-a oprit exact in fata biroului meu. A scos actele din mapa si, cu mainile tremurande, mi le-a fluturat prin fata, plangand si explicandu-mi ca fiica sa e grav bolnava (si bineinteles mi-a dat acolo un nume de boala cat mai intortocheat, ca sa nu inteleg nimic) si ca trebuie sa i se faca operatie in 3 zile, ca altfel moare si ca mai trebuie sa stranga nush cati bani (era vb de aprox.4000 euro, ceva de genu') si ca nu are banii astia si ca e disperata si... a inceput sa boceasca si sa faca in toate felurile, de mi s-au taiat picioarele instantaneu. Ma simteam incoltita, avea un asa efect criza asta a ei, de zici ca imi venea sa ii dau toti banii pe care ii aveam, numai ca sa inceteze cu tot acest circ... Stiti faza din filmul "Drag me to hell" cand baba aia o implora in genunchi pe tipa de la banca sa ii mai acorde o prelungire de termen pentru plata ipotecii? (daca nu, sa va uitati, ca sa intelegeti ce zic eu acilea)... exact asa ma simteam, parca imi era si frica sa nu ma blesteme baba cloantza pe viatza. Am incercat eu sa o calmez, sa ii explic ca nu am cum sa o ajut (stiam deja ca sefu nu face asemenea acte de caritate, mai mult, ar fi dat-o in suturi afara, asa ca nu aveam ce sa discut cu el), ca imi pare rau... Intre timp a aparut si sefu, si a inceput sa se implore de el, sa ii cada la picioare, sa traga de el... si omu, nestiind ce dracu se intampla, normal ca a inceput sa tipe la ea si a o intrebe ce mama dracului crede ca face... apoi s-a uitat la mine intrebator si plin de draci, ca si cum eu as fi avut ceva de a face cu toata treaba asta... mai, deci intr-un cuvant, a fost o adevarata scena de groaza, presarata cu tipete - de jale si durere din partea ei, de nervi din partea lui... care s-au soldat cu... BLESTEME din partea babei, asa cum prevazusem. OMG !!!! Deci, m-am cacat de frica pe mine, ma jur
. Vorbele si injuriile ei loveau atat de adanc si rasunau atat de tare incat deja eram convinsa ca de acum incolo numai belele se vor abate asupra mea. In fine, ca sa nu o mai lungesc... baba a plecat pana la urma, dar... surpriza! Dupa vreo 3 luni o vad la etajul 2 (noi suntem la 3), indrugând aceeasi poveste "trista", cu fiica ei care mai are 3 zile pana la operatie... Trageti voi concluziile...
Postări
