Valul schimbarii

Helloooo people!! Miss me?
Vai de capu si de zilele mele, am lipsit de aici aproape 7 luni?!? Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Zici ca m-a supt vreo gaura neagra, vreun Vortex si m-a "avortat" acum, ca pe un copil nascut prematur. Pentru ca da, ma simt ca un nou nascut, care nu are habar de nimic, nu stie ce se intampla in jurul lui, care abia distinge niste forme, voci, culori, mirosuri. Da, am renascut... !!!
Ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa, ca Britney Spears dupa perioada de maternitate, ca si Catalina (regina R'N'B) dupa o lunga pauza muzicala, ca si Hef dupa ce a luat-o pe Crystal de nevasta la frumoasa varsta de 84 de ani, si ca cine mai vreti voi, asa renasc eu acum, ca sa ma prezint in fata dumneavoastra cu noi idei si plina de verva.
Stiu ca am mai promis de atatea ori ca voi reveni pe firmament, dar uite ca nu s-a lipt de mine treaba asta cu promisiunea.Sper ca de data asta sa ma pot aduna cat de cat si sa mai dau pe aici, ca sa va bucur ochii si sa va mai descretesc fruntile.
Ca de obicei, am multe vesti pentru voi, multe s-au intamplat (dahhh). Dar fiindca sunt prea multe de povestit acum, am sa va spun doar pe scurt ce mai invart, ce mai mosmondesc:P
Dupa cum stiti, m-am mutat cu fete mele,  3 prietene cucuiete si formula e foarte ok, sunt linistita si impacata.
Dar uite ca schimbarile din viata mea nu se opresc aici. Se pare ca destinul mi-a rezervat niste surprize la care nu ma asteptam vreodata. Zeii mi-au zambit de sus ,mai cu seama Poseidon, care mi-a dat socul electric de mult asteptat cu tridentul lui si mi-a  zis : "Ia de-aci fato un fulger sanatos sa te trezesti la realitate, sa faci ceva cu viata ta, nu mai sta ca o loaza cu curu pe scaunul ergonomic din fata calculatorului in firma asta de c...t (da, chiar asa s-a exprimat, eu ce sa ii fac?) si ia atitudine". Si cum nu te poti pune cu zeii, am luat de am executat.

Si uite asa se face ca mi-am schimbat profesia la 180 de grade, am facut dintr-o mai veche pasiune de a mea, un job, un mod de a imi castiga painea de zi cu zi. Mai exact, am hotarat ca menirea mea in viata este sa fac femeile fericite. Nu, nu am trecut de cealalta parte a baricadei, ci doar m-am facut stilist-protezist:)) Ce e asta? Ma gandesc daca sa va las pe voi sa il intrebati pe "duhul din lampa Google" sau daca sa va spun eu. Dar avand in vedere ca pentru prima varianta ar insemna sa deschideti o alta pagina in browser si sa tastati si implicit sa va indepartati de blogul meu, ceea ce ar pricinui o mare durere sufletelului meu firav , am sa va spun chiar eu (ma rog, citez de unde ar fi trebuit voi sa cititi) :D Stilistul-potezist "construieşte unghii false prin tehnici moderne, utilizând suporturi variate şi asigurând aspectul natural al acestora, reconstruieşte unghiile accidentate confecţionând şi aplicând proteze în locul celor deteriorate sau pierdute, parţial sau în totalitate, demontează unghii false atunci când clienţii nu mai doresc menţinerea acestora şi asigură tonifierea şi refacerea unghiilor naturale slăbite, prin intermediul unor cure de tratament special destinate. Stilistul-protezist de unghii creează modele decorative pentru unghii, având în vedere morfologia mâinilor şi a unghiilor, combinând materiale, culori şi efecte diverse,pictează/înfrumuseţează unghiile prin realizarea efectivă a decoraţiunilor, având în vedere gusturile clienţilor şi evenimentele pentru care au fost concepute." 

Asadar si prin urmare, sa va spun in continuare:)  Pentru ca ocazia mi-a suras exact atunci cand aveam nevoie, mi-am luat inima in dinti si am zis sa incerc. Nu mi-a fost deloc usor sa iau o decizie asa radicala, insa m-am autoconvins cu gandul ca daca nu fac aceste schimbari la varsta la care inca imi mai permit, cand inca nu am copii de hranit si barbat de mulumit sexual de doua ori pe saptamana (barem) chiar si atunci cand "am o migrena", atunci nu voi avea "the guts" sa o fac niciodata. Am stat asa si m-am gandit ce imi place mie mai mult sa fac, care ar fi jobul care mi-ar putea aduce implinire sufleteasca, pace, banuti cat de cat sa pot trai decent si care sa ma faca sa ma trezesc in fiecare dimineata cu aceeasi placere si dorinta de a merge la munca. De fiecare data cand eram intrebata in trecut ce job mi-as dori sa am, de atatea ori raspundeam pe nerasuflate, imi stiam bine poezia "un job pe care sa nu il vad neaparat ca pe un job, sa fie ceva din pasiune, sa nu am sef al dracu, sa nu am deadlineuri si sa imi solicite creativitatea, sa fiu apreciata si respectata pentru ceea ce fac" insa, nu stiu de ce, niciodata nu am facut nimic concret in privinta asta. M-am multumit cu joburi mediocre, cu taskuri repetitive si stresante, storcatoare de energie si pline de nervi. Insa uite ca, datorita unor oameni de bine (merci I si R :)) , care au vazut in mine acel ceva si au crezut in talentul meu, am acum sansa sa imi valorific creativitatea. Fac manichiura, pedichiura, unghii false si machiaj. Cele doua din urma sunt marile mele pasiuni, primele doua venind la pachet, ca ce sa ii faci, "asa e in tenis". Nu ma plang si nu fac pe mironosita, ca "vai, eu nu fac pedi, ce? sa ma injosesc eu asa?" Recunosc ca nu exalt de bucurie cand vine vreo baba la "ultima tinerete" si imi prezinta unghiile ei pline de Onycholisis si Onychomicoze ( da, v-ati prins ca sunt niste boli de unghii), insa nici nu mi-e rusine cu ceea ce fac, desi stim ca in ziua de azi, multi reactioneaza putin rezervat si te considera vreo nescolita cu 8 clase daca le zici ca esti manichurista-pedichiurista. Ei nu, la mine nu e asa. La mine munca asta e o pasiune, asta imi doresc sa fac si asta ma face sa fiu implinita. Ce daca am facut pian 8 ani, doua licee - unul real si unul uman, cate doi ani - si o facultate de relatii publice? Are cineva ceva impotriva faptului ca vreau sa fiu manichiurista, pedichiurista, stilist-protezist si make up artist? 
Am hotarat ca de acum  incolo sa ma las purtata de pasiune, de incapatanarea mea berbeceasca si sa fac acel ceva care le-ar face pe babele din cartierul copilariei mele sa barfeasca pe la colturi "uite si la fata lui Emilia, a facut facultate si ce a ajuns?" Ma doare fix in plex de ce cred babele .Am constatat ca daca nu faci ceea ce iti place in viata, nu ai cum sa te simti implinit. Si de ce sa nu facem acesti mici pasi catre implinirea noastra, chiar cu riscul de a esua? Daca nu incerci, nu castigi, asta e motto-ul dupa care ma ghidez de acum incolo. Va sfatuiesc cu toata sinceritatea sa va lasati din cand in cand putin dusi de val si de acel "fie ce o fi" pentru ca... nu stii niciodata ce va fi... si poate ca va fi bine.
Si uite ca , desi mai mereu incep un articol cu promisiunea de "a va spune pe scurt", niciodata nu ma pot tine de ea. Asa ca am sa inchei aici poliloghia mea, ca vad ca am dat-o in typo-ree (sora mai emancipata a logoreei) si va spun noapte buna, urmand sa ne citim urmatoarea data cand inspiratia ma va purta pe valurile internautice. 
PS 1: Fiti fara grija, ca noua mea meserie e un izvor nesecat de povestioare, barfe si cancanuri, ca doar stiti ca in saloane barfa sta la loc de cinste. Avem chiar si un afis langa intrare: "Ne rezervam dreptul de a ne selecta clientela. Nu primim femei tacute si discrete, care nu furnizeaza picanterii".
PS 2: Si ca sa va conving ca nu mi-am ratat cariera si cam luat decizia corecta, dati-mi voie sa ma laud cu cateva din creatiile mele, asa cu titul de prezentare:)

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 02:03

Atentie! Intrus in sediul bancii!!!

Azi, in timpul serviciului, am avut, ca de obicei, de rezolvat stuff in afara biroului. Cand m-am intors, buluceala ce era la usa interioara a bancii (staff only:) ). Cateva tzatze (as in "doamne" nu "sani" :)) si cu portarul se uitau in sus si se hlizeau. Se facea ca in spatiul dintre tavan si plafonul de sticla mata, unde sunt neoanele, se plimba nestingherita o matza scumpa foc. Ce era si mai funny, era ca nu puteam decat sa distingem labutzele micutei, cum se plimba ea de colo colo. Pur si simplu vedeam niste pernitze calcand gingas. Foarte tare, mi-am zis. Acuma, ce ne mira pe noi, era cum a ajuns saraca felina acolo? Am ras, am glumit, ne-am mirat, pana cand instinctul meu protector s-a trezit instantaneu si am ordonat portarului: " Gaseste pe cineva sa vina sa ia o bucata din plafon jos si sa scoata matza. Cine stie, poate ca sarautza nu mai stie sa iasa de acolo si doamne ferste sa ramana blocata, ca papa nu are:( " La care portarul: "Bineinteles doamna, o sa vina cineva."

Ei, si uite asa... s-a facut ora 18, am plecat de la birou si matza tot acolo era, saraca:( Dormea nestingherita, sub lumina calda a neoanelor. Nici urma de portar, nici paznic, nici nimic. Mi-am facut cruce, am zis o mica rugaciune si am plecat cu speranta ca nu o voi mai vedea si maine dimineata.

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 20:20

A venit iarna:)

Pentru mine, iarna incepe exact pe data de 6 Decembrie. Pana atunci parca incerc sa ma obisnuiesc cu ideea de frig si de tot ce implica el, imi adaptez temperatura corpului si ma antrenez temeinic pentru a rezista mersului specific de iarna: buci incordate, talpi tepene si genunchi drepti, bineinteles, pentru a face fata drumurilor alunecoase. Apropos, mersul asta de robot stricat plus cel de escalador alpin ( in zilele imediat urmatoare caderilor masive de ninsoare), face bine la tonusul muscular, nu numai cel al picioarelor ci al intregului corp. Asa ca pentru mine, asta e cel mai bun mod de a face sport pe timp de iarna, mai ales ca merg foarte mult pe jos. Dar ca sa revenim, asa cum spuneam, cand vine data de 6 Decembrie, odata cu Mos Nicolae, parca toate incep sa capete aura aia a sarbatorilor ce se iarata la orizont. Spiritul Craciunului incepe sa zvacneasca in mine, febra cumparaturilor de cadouase ma loveste instantaneu, iar atitudinea mea se schimba cu 180 de grade, neexistand mai niciun moment din zi in care sa nu ma vezi zburdand si zambind ca un copil tampitel ce abia asteapta sa isi puna in ghetute scrisoarea catre Mos, scrisa inca din timpul verii:)

Eu nu mai scriu de mult scrisori, pentru ca deh, exista mess si mobil, si la mine nu stiu cum se face, da de cativa ani buni, mama e cel mai de nadejde ajutor al Mosului, asa ca ii spun ei direct ce sa ii zica Mosului sa imi aduca. Anul asta, pentru ca am fost SI mai cuminte ca in alti ani, Mosul si-a mai trimis un ajutor de nadejde, mana lui dreapta, omul de baza in atelierul de fabricat dorinte al Mosului, pe Renul LOU:) Renul asta ma tot streseaza de ceva timp sa ii zic odata ce imi trebuie, ca sa ii transmita Mosului, pentru ca cica stie el cat de pretentioasa sunt si cat de multe dorinte am, asa ca intregul proces dureaza ceva mai mult la mine. Saracul ren, nici acum nu a aflat ce imi doresc, dar sincer, pentru prima data in ultimii ani, vreau si eu sa fiu surprinsa de Mos:) Stiu ca i-ar fi mult mai usor Mosului sa ii dau un hint, ceva, insa sunt convinsa ca renul lui credincios va fi foarte inspirat si se va descurca de minune.

In alta ordine de idei, lumea incepe sa faca deja bradutul. Bine, mai mult se agita cei din firme, magazine si alte locatii unde se lucreaza cu publicul, ca deh, sa vada toata lumea cat de asteptat e Mosul. Acasa lumea isi face bradul nitel mai incolo, cel putin asa cred ca fac majoritatea. Mie, de exemplu, imi place sa fac bradul in Ajun de Craciun, chiar daca unora li s-ar parea prea tarziu. Nu stiu, am asa un sentiment de pace interioara si de fericire cand impodobesc bradutul,  in miros de cozonac si de vin fiert, ascultandu-l pe Hrusca, iar lumea din jur  (aka mama si tata) agitandu-se prin casa sa prepare diferite specialitati specific craciunesti. Anul asta am impodobit deja un brad, cel de la firma si mai urmeaza doi: unul acasa la ai mei si unul acasa la ren, pardon iubi:)

Si pentru ca tot am inceput cu Mos Nicolae, trebuie sa vi-l laud si pe el, ca doar el e cel care da startul la cadouri. Duminica seara a intrat pe furis in casa si a imprastiat toti papuceii de la intrare pana la balcon. A pus cate un pantof sau cizma exact in locul pe unde a calcat si el, ca sa stim care a fost traiectoria lui si unde sa gasim cadouasele. Mai mult de atat, a lasat si cate un biletel in pantofiori, ca sa ne dea indicatii si mai exacte si sa ne ureze fel de fel de lucruri minunate.Asa ca anul asta, Mos Nicolae mi-a adus asa: o esarfa-fular ceva de genu grena, foarte draguta, un lantisor de pus la gat cu multe briz-briz-uri, asa cum imi place mie si o cana de aia de ceai in doua etaje in forma de mos. Pe asta v-o si pozez, ca e tare haioasa:) Eu care nu prea beau ceai de fel, cred ca numai din cauza canii voi bea mai mult anul asta.

Si pentru ca deja m-am laudat cam mult, inchei aici si.. ma duc sa imi continui cautarile de cadouase, ca doar nu credeti ca numai primesc anu asta, tre sa mai si dau... adica sa dea Mosu, ca doar si eu sunt un fel de ren credincios al sau :)

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 20:00

Monday sucks!

Femeia, prin definitie, este o fire foarte "vorbitoare" ( aici barbatii s-ar putea sa completeze cu "barfitoare", si bine fac ). Daca intrebi un barbat ce ar schimba la sotia lui, mai mult de 80% cred ca ar spune acelasi lucru: "Sa nu mai bata atata din gura" Insa...GHINION! Femeia nu e asa. Femeia trebuie sa vorbeasca, are nevoie de cuvinte ca de apa.

Eu acum sunt intr-o pasa din aia "nu imi pune intrebari care necesita un raspuns mai lung decat DA, NU sau NU STIU", asa ca orice femeie care vorbeste mult si fara rost in preaja mea zilele acestea, e ca o ploaie de ace de gheata pe fata mea intr-un desert (vorba unei reclame). Oi fi si eu femeie, da pe bune ca nu inteleg ce or avea de povestit atat femeile astea. Oriunde s-ar intalni ele (prietenele intre ele) numai taca-taca, taca-taca. Eu nu-s asa. Si daca o sa ajung vreodata, va rog de pe acum sa ma impuscati.

Azi in autobuz, doua babe septuagenare isi depanau amintirile din copilarie exact in ceafa mea si se intrebau una pe alta daca au mai auzit ceva de X sau de Y.

" - Lele, ia zi fa', ce mai stii de Floarea?"

"- Io-te, ce sa stiu, mai nimic. N-o vazui de ani de zile."

"- Auzi, babo, da' stii ca Vasilica lu' Moraru muri?"

"- Aoleu!! MURI??? Cand babo? Ntz-ntz-ntz...."

"- Ooooo, apoi de vreo 2 ani deja. Cancerul bata-l vina... Ntz-ntz-ntz...."

"- Da, Iecaterino, da... si Mărie la fel, fie iertata...Ntz-ntz -ntz...."

"- Si lele Mărie MURI????? "

"- Si lele Mărie, si lele Mărie...Ntz-ntz-ntz"

Si uite asa... etc, etc, tot drumul, am auzit si eu cine MURI si cine mai traieste dintre cunostiintele lelii Florica si lelii Ecaterina. 

Mai deunazi, un grup de fetiscane semi-emo, din alea care poarta başcheţi grosolani cu cap de mort roz si fesuri care atarna la ceafa mai ceva ca un prezevativ folosit, stateau tot asa in autobuz si vorbeau ele de unu mai mare, din clasa a 12-a C, chicotind din cand in cand:

"- Man, ce tare e guy-ul dintr-a 12-a C, Andrei, care se da cu bike-u' si cu skate-u'..."

"- Da, fata, cat de tru... nu ti se pare ca seamana putin cu Robert Pattison? " (adica ala din Twilight, pentru necunoscatori)

" - Aaaa...da mai, DA!!!! Asta vroiam si eu sa zic acum. Hi-hi-hi :)))"

" - Sis, abia astept sa vina banchetu'  si balu' absolventilor, ca anu' asta noi il organizam...wtf? Cat de tru o sa fie ca o sa stam cu el la repetitii si o sa vorbim cu el...Hi-hi-hi"

"- Da, sis, da' tre mai intai sa il convingem sa participe... hi-hi-hi"

"- Oricum, am auzit ca umbla cu proasta aia de Larisa de la el din clasa, care nici macar nu se da cu bike-u' sau cu skate-u'... E naspa rau, nush ce vede la ea"

" -Hai fata, ca nu are cum sa ii placa de aia... C' monnnnnn!!!"

Uite asa am mai aflat si eu cu ce se ocupa fetele de liceu in ziua de azi si cum viseaza toate sa se cobine cu unu' care seamana cu Pattison :))) 

Alta amintire marcanta de genul acesta e cu doua pitzi ( ca nu puteau sa lipseasca ele din istorisirea mea...) care s-au intalnit la o cafelutza intr-un pub, unde s-a nimerit sa fiu si eu, tot cu o prietena. Diferenta intre noi si ele era ca ELE nu mai conteneau cu barfa, pe cand noi, sorbeam cu patima din cafelele noastre incercand sa ne auzim propriile ganduri...insa in zadar. Cum o fi sa stai tu asa linistita intr-un loc unde muzica canta in surdina si sa auzi de-alaturi niste rasete isterice si voci pitzigaiate repetand agasant cuvantul "fataaaaaaaaa..."? Ia zi, cum o fi? Sa nu iti vina sa iti iei campii?

Saptamana trecuta, tot lunea, tot in aceeasi pasa proasta ca azi.... Ajung acasa si surpriza: O tanti cu un nene la noi in bucatarie. Nenea ii devirusa laptopul Andreei si tanti astepta... astepta "ZA OCAZIA". Cum ce ocazie? Sa vorbeasca!!! Era bine inarmata cu un catalog AVON si cu liste si listute, iar pe masa unde imi planuisem tot drumul spre casa cum am sa mananc cina-mi cea sfanta si mult asteptata, tronau doua parfumuri "de calitate". De calitate indoielnica, completez. Am intrat sfioasa, am salutat omeneste, asa cum se cade, si am tulit-o la mine in camera, amagindu-ma: "Hai ca stau aici pitita pana pleaca astia, ca sigur nu mai au mult, ca sa evit orice conversatie nedorita de mine si deloc prielnica pentru starea mea. Si dupa ce pleaca, tusti inapoi in bucatarie, la o tigara sanatoasa...pardon, canceroasa si niscaiva fructisoare, asa light, ca doar suntem la cura." Ei, dar cine a rezistat mai mult de 10 minute in camera, cu gandul la o tigara trasa pe nerasuflate? Asa ca am purces catre kitchen, ca sa imi satisfac setea de tutun. Atat mi-a trebuit: tanti a tabarat pe mine, cu oferte care mai de care mai de nerefuzat, "uite, vin sarbatorile, ce reduceri mari sunt", "asta e un pliant cu oferte si mai speciale", "dar stati, ca in afara de AVON sunt si la o firma de parfumuri, uitati ce bine miros"... etc, etc... My head was spinning around, la propriu. Incepeam sa vad in ceata, sa nu mai am control asupra propriilor mele membre, sa am un blak total in cap, stomacul mi se lipise deja de spate... ce sa mai? tot tacamul. Poate va intrebati de ce dracu nu m-am scuzat politicos si sa o tulesc in camera mea? Pai de ce? Pentru ca sunt prea de treaba, uite de aia!!! Sunt o fraiera sentimentalista, care nu doreste sa faca pe nimeni sa sufere... si Doamne, ce ar fi suferit biata femeie daca o paraseam, puteam citi asta clar pe fata ei... Asa ca am stat si am indurat, mai ceva ca un martir, 2 ore de povesti!!! Da, sa stiti ca nu exagerez, pentru ca nici nu aveti idee incotro s-a indreptat discutia ( sau mai bine zis monologul ei) si ce subiecte am ajuns sa abordam. In fine, oamenii si-au luat talpasita pe la orele 10 ale serii, cam asa, deci am stat cu foamea in glanda 3 ore!!! Si gandul meu de a manca light s-a dus pe apa Sambetei. Am bagat la greu niste chestii nu tare sanatoase, parca mai mult de ciuda, dupa care, bineinteles, mi-am facut mustrari de constiinta.

Si acum, marea mea problema: e tot luni, e urat afara, nu am chef de nimic, sunt obosita (noroc ca nu si infometata) si in juma de ora ma indrept spre casa. Ce credeti? O sa am parte de ceva liniste in seara asta? Va spun eu: NU!!!!!!!! Tanti s-a anuntat inca de lunea trecuta ca vine si lunea asta pe la noi, dracu stie pentru ce, iar eu abia acum mi-am adus aminte :((((( Credeti ca e o idee buna sa ma duc acasa? Sau ma fac ca am treaba pana pe la 10 seara in oras? Sau ma grabesc sa ajung inaintea ei, si daca bate la usa ma fac ca nu e nimeni acasa si nu o deschid? ... Offfff......... de ce nu m-am nascut si eu nesimtita? Si de ce lunea trebuie mereu sa fie nasoala? DE CE???? Propun ca weekendul sa inceapa sambata si sa se termine luni, deci marti sa fie prima zi din saptamana. Poate asa ne mai schimbam norocul. Cine e cu mine? Heiiiii... Hoooooo...:)))))

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 17:33

GLITCH, my new passion:)

Ce e glitch? - cred ca va intrebati:) E un gen de muzica de care m-am indragostit, sau mai bine zis, reindragostit de curand. Imi placea stilul de multa vreme, dar fiindca nu stiam cum ii zice sau nici macar cum sa il definesc si sa il caut... a ramas asa in aer. 

De curand mi se lauda iubi ca se antreneaza la sala in forta maxima pe nush ce piesa, si imi da un link. Cand ascult, mai sa innebunesc. Era o piesa pe care o auzisem mai demult da habar nu aveam cine o canta sau cum se numeste. Si datorita sfantului YouTube, am aflat ca stilul se numeste GLITCH si ca are mai multe subgenuri, ca glitch hop, glitchcore etc.

Si ca sa fie totul ca la carte, am sa va traduc acilea in romana ce zice Wikipedia, ca sa intelegeti cat mai bine ce inseamna glitch si de ce ma fascineaza pe mine atat de tare:)

GLITCH este un termen ce descrie un gen experimental de muzica electronica, care a luat nastere in anii 90. Estetica glitch este caracterizata de folosirea deliberata a ARTEFACTELOR SONICE bazate pe GLITCH, care in mod normal ar fi percepute ca perturbatii nedorite ce reduc calitatea sunetului per total, fiind de aceea de evitat in cadrul inregistrarilor audio.

GLITCH = eroare fugitiva aparuta intr-un sistem, ce tinde sa se autocorecteze, de aceea e aproape insesizabila

ARTEFACTE SONICE = Material sonic care, de obicei, apare accidental in momentul editarii sau  manipularii unui sunet.

Pentru ca mereu exista restrictii tehnice cu privire la modalitatea de inregistrare a unui sunet (in cazul sunetelor acustice) sau modalitatea de proiectare ( in cazul sunetelor procesate sau sintetizate) erori sonice apar adesea. Aceste erori sunt artefacte fugitive ( sau artefacte sonice) si pot fi placute sau neplacute. Un artefact sonic este adesea un fel de artefact digital si in unele cazuri este rezultatul  compresiei de date. Adesea, artefactele sunt deliberat produse din motive de creativitate, de exemplu, cu scopul de a introduce o schimbare in  timbrul sound-ului original sau pentru a crea un simt al contextului cultural sau stilistic.

Si uite asa, s-a nascut muzica asta placuta, din sunete neplacute:)) 

Cativa reprezentanti ai genului: edIT, Craddy, The Glitch Mob, Oval, Flying Lotus etc.

Piesa de care ziceam ca mi-a trezit interesul si pofta de GLITCH: 

Si inca una, care imi place foarte mult: 

Chiar as fi curioasa sa vad care sunt parerile voastre despre genul asta de muzica:)

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 18:42

SUNT EXTAZIATA!!!

N-am avut ieri timp sa ma scalambai pe aici de fericire, dar o fac azi. 

Ieri am avut o zi plina de dimineata pana pe la ora 15, cand am revenit la birou si am pus si eu curu pe scaun pentru prima data in acea zi. Am avut drumuri de batut, chestii de rezolvat, nervi de impartit si chestii de platit:) Dar si cand am ajuns la birou.... nici ca am mai simtit ceva din toate durerile. Dar hai sa nu va mai tin in suspans si sa va spun ce m-a facut sa zburd prin birouri ieri: SE DESCHIDE MAGAZIN DE COSMETICE MAC IN MALL BANEASA!!!!!!!!! Pentru cine nu stie, e cea mai tare firma de cosmetice profesionale EVER din lume. Intradevar, nu am folosit la viata mea decat un singur produs de la MAC (dupa care de altfel am fost innebunita), insa toate review-urile si toti make up artistii din intreaga lume le recomanda ca fiind cele mai tari. Si credeti-ma, daca EU nu sunt informata in domeniul asta, atunci cine?:)) Asadar, in mai putin de o luna, iubitorii/iubitoarele de maglavaizuri din astea, vor fi MULT mai fericiti si... MULT MAI SARACI:)) Da, asa e.. sunt extrem de scumpe, si adevarul e ca numai cei avizati si care au habar de ceea ce inseamna make up profesional, se vor incumeta sa achizitioneze aceste produse. Dar, what the heck? Nu mai mancam, nu-i asa? :) Sau...si mai bine, ne lasam de tigari si cumparam MAC. Ha!!! Gata, am gasit! O modalitatea extrem de buna de a ma lasa de fumat: zilnic pun deoparte banii care ar trebui sa fie destinati cumpararii unui pachet de tigari si uite cum o sa imi cumpar eu lunar produse MAC in valoare de cel putin 3 milioane:)) Pe bune, cred ca tehnica asta este singura care ar putea sa functioneze, pentru ca, sa fim seriosi, iubesc mai mult make up-ul decat tigarile. AM ZIS!

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 13:18

Septuagenarul pervers

Mda... nici nu s-a uscat bine cerneala pe cealalta postare, ca uite cum apar asa dis de dimineata cu una noua:) Toata chestia e ca azi dimineata, venind spre servici, "s-a intamplat o intamplare" care la inceput mi-a produs dezgust, dar care cu doua replici strategic plasate, mi-a adus intr-un final satisfactie cat sa imi ajunga intreaga zi, sa incep asa cu optimism si buna dispozitie:)

De mult imi doream sa fac asta, insa niciodata nu am avut curaj, parca de fiecare data imi manca pisica limba:P Deci... se facea ca treceam pe langa o statie de autobuz aproape de servici. In statie, numai babe si mosi, veniti de la piata, ca stiti cum sunt astia, se trezesc dis de dimineata sa isi faca cumparaturile si toti cara dupa ei troshcoleta aia pe roti. Nah, in fine. Si trecand eu asa la pas grabit, se trezeste la un moment dat un mos sa ma "complimenteze" in soapta: "Vai, ce 3,14zda ai!!!" Cum o fi vazut-o... nici acum nu imi dau seama, va jur. Din cate stiu eu, lumea nu umbla asa pe strada, cu 3,14zda la vedere. Cand urechile-mi auzira asta...ceva in mine se trezi brusc, ca o avalansa, ca un vulcan, cum vreti voi sa ii spuneti, si m-am intors fain frumos catre septuagenar (care intre timp bineinteles ca isi intorsese privirea si se plimba ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ca sa nu dea de banuit celorlali) si i-am trantit-o, pe un ton certaret si cat mai galagios cu putinta: "Mai, da nu ti-e rusine? Om batran...asa se vorbeste?" Moment in care, bineinteles, toata lumea din statie si-a intors privirea plina de dezgsut catre mosul pervers, care la randul lui, isi pleca capul in pamant de rusine. La care eu plusez: " Da, uitati-va la el, mos pervers, cum vorbeste cu o domnisoara care ar putea sa ii fie nepoata. Poate asa mai invata si el ce inseamna rusinea" ... si m-am intors cu demnitate, vazandu-mi mai departe de drum. Ma credeti, nu ma credeti, am avut un sentiment de satisfactie, revigorant de-a dreptul, pentru prima data am zis chiar ce am gandit. De multe ori mi s-a intamplat sa primesc astfel de remarci, insa niciodata nu reuseam sa scot ceva pe gura ma blocam si injuram in gand, plina de nervi...

Cred ca asta e o metoda terapeutica pentru oricine, asa ca va sfatuiesc, cand aveti ocazia, sa faceti si voi la fel, insa mare grija cu cine aplicati treaba asta. Eu as ramane la mosi, babe(poate ca or fi si babe perverse,ma gandesc), copii (pe astia ii puteti chiar si lua de urechi, numa grija sa nu fie bulibasha prin preajma), cei cu dizabilitati (da, desi ar trebui sa ne fie mila de ei, stati linistit, ca multi nu merita, mai ales cei care cersesc si se schimonosesc ca sa castige compasiunea noastra) si...cam atat:)

Sanatate si numai... complimente frumoase! :)

3 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 10:45

Nu lasa pe maine ce poti face azi!

Iezush Marioooooooo!!! ( nush cum se scrie, da e ceva interjectie de genu "Doamne fereste" in maghiara sau "ioi" in ardeleneste). Din 20 aprilie nu am mai scris nimic?????? Cum Dumnezo? Doamne, asa trece timpul, nici nu imi dau seama. Pe vremuri eram tare implicata in treaba asta cu blogul. Orice mi se intampla mai notabil, si nu numai, trebuia sa se regaseasca aici, ca altfel nu eram impacata. Dar iata ca...lumea se mai schimba. Sincer, nici nu stiu cum de s-a intamplat asta, nu e ca si cum mi-as fi propus eu sa las balta acest blog. Dar uite ca, asa stau treburile. Azi mi-a cazut o piatra in cap (la figurat) si mi-am zis: HAI SA SCRIU. 

Adevarul e ca s-au intamplat tare multe de cand nu ne-am mai "auzit" pe aici. Si ca sa incep cu inceputul...

1. MUTATUL :

Ultima data va scriam tare frumos de cartierul in care tocmai ma mutasem. Ei da... ceea ce nu stiti este ca de atunci si pana in momentul de fata m-am mai mutat de doua ori:)) Cand am realizat brusc ca sunt o fraiera sa platesc 200 euro pe luna ca popa, am zis ca e cazul sa reduc cheltuielile, mai ales ca ajunsesem sa nu mai stiu ce e aia iesire in oras, ce e aia o haina noua, un papuc, un parfum, un film, etc... Si ma simteam si cam singurica, ce e drept:( Nu zic, mi-a prins foarte bine perioada asta de stat singura, intr-un fel. Aveam nevoie de ea. Nu ma stresa nimeni, nu trebuia sa am grija de nimeni, nu dadeam socoteala nimanui, puteam sa fac ce ma taia capul, fara sa am vreo constrangere. In plus de asta, poate ca suna  siropos si cheesy,  internetul mi-a fost cel mai bun prieten in perioada asta, si uite ca asa mi-am cunoscut si marea iubire:P Dar asta e alta poveste, care nu are loc aici. Bottom line este ca... I AM HAPPY:) Si ca sa revenim la ale noastre... Dupa cateva luni bune de stat singura, simteam din nou nevoia de companie. Asa ca m-am mutat cu sora mea, cumnatu' si nepotelu... a, si Maria, o prietena de-a sora-mii.... aaa... si.... 2 CAINI:)) Big f...ing...sorry, happy family:)) Stiam ce ma asteapta, aveam asa o presimtire. Da ce sa ii fac unei fete disperate sa cheltuie cat mai putin pe chestii inutile cum ar fi chiria? Nu poti decat sa o lasi sa viseze ca totul va fi bine, ca va reusi sa puna bani deoparte, ca isi va mai cumpara si ea una alta... Ei, surpriza sau nu, mai mult de o luna nu am rezistat. Dar na, nici sa ma intorc la acceasi chirie exorbitanta de 200 de euro nu se cadea. Asa ca, am ajuns sa ma mut cu niste prietene, 3 la numar, care de mult ma invitasera sa le fiu colega de apartament, insa niciodata nu reuseam sa iau decizia definitiva in aceasta privinta. Chestia e ca imi sunt foarte dragi, ma inteleg bine cu ele, ne stim din copilarie, dar tocmai asta era chestia care ma speria: sa nu ajung sa ma cert si cu ele, sa stricam prietenia. Ca stiti cum este, altceva e cand stai cu cineva in casa, altele sunt discutiile si niciodata nu stii ce ar putea sa apara, care sa distruga totul intr-o clipita. Insa, dupa intocmirea unei liste cu PRO si CONTRA,  a carei rezultat a fost mai mult decat satisfacator, am fost impacata cu ideea ca ACOLO imi e locul, cu fetili meli:) Apropos, daca cititi, fetelor: MUMMY LOVES YOU ALL:))

2. SLABITUL

Cand am inceput acest blog, al doilea sau al treilea post a fost unul foarte... inspirational, ca sa zic asa. Ma laudam acolo ca de la momentul respectiv voi incepe sa imi schimb viata, sa mananc mai sanatos, sa slabesc, intr-un cuvant... Ei, uite ca pana acum aproape un an... nu facusem nimic :( Ba incepusem parca sa si iau in greutate. Ce mai? Eram o loaza, o lepra, o sedentara fara margini. Nu aveam nicio problema cu faptul ca toti baietii ma vedeau doar " o prietena buna" , chiar foarte de gasca, cu un CARACTER aparte, misto,ce sa mai?:))...APARENT nu aveam nicio problema. Adevarul e ca ma amageam singura. Imi ziceam cea mai mare stupizenie pe care o poate spune vreodata o fata "chubby" (ca sa fiu dragutza, asa) : CINE MA PLACE, MA PLACE ASA CUM SUNT. Fetelor, sa va spun un mare secret: NU E EXISTA ASA CEVA. Stop complaining and DO something! Bine, in primul rand pentru voi, asta sa fie clar. Insa trebuie sa recunoastem ca daca iti doresti sa mai fi dorita vreodata de vreun barbat, sa te mai vada vreunu si ca posibila gagica, nu ca prietena buna, trebuie sa ai grija si cum  arati. Trebuie sa recunoastem ca astea sunt timpurile in care traim si oricat de nedrept ni s-ar parea, asa sta treaba. Bine, daca iti plac grasii, si te ajuta Dumnezeu sa iti iasa in cale cel mai frumos gras pe care l-ai vazut in viata ta, caruia de asemenea sa ii placa fetele mai... robuste, atunci te-ai scos. Te mariti, faci doi copii grasi (cu greu, da ii faci oricum) si pana la varsta de 40 de ani vei avea dublul greutatii pe care o aveai la nunta. Da nu e bai... fericita esti? SIGUR CA ESTI..

Dar ce te faci daca ai ochi numai si numai pentru baietii "bunoci"? Ce te faci daca simti ca nu ai putea niciodata sa pupi niste falcutze rotunjoare si sa dormi pe "colaci de salvare"? Dar aia care iti plac tie nu se uita la tine decat cu o figura parinteasca... ce faci? TE PUI PE SLABIT, DOM'SHOARA:)

Bine, sa fiu sincera, la mine nu a functionat chiar asa, ordinea nu a fost asta, am inceput sa slabesc treptat si pana sa realizez... aveam cu 15 kile mai putin in decurs de 8 luni. De fapt vorbesc chiar de prezent. Ma pot lauda si eu acum, ca de la masura 46 am ajuns la 40 si ca toate hainele curg pe mine. Pantalonii  stramti  pe care ii purtam in vara (deci acum 2 luni) imi sunt ca salvarii si... things keep looking better and better. Constient sau nu, m-am pus pe treaba si uite ca NU MA LAS. Ba chiar sunt din ce in ce mai pornita si mai hotarata. Dar cum spuneam, eu nu m-am pus pe slabit pentru ca as fi intalnit vreun Fat-Frumos... ci doar am intalnit un baiat extraordinar, care mi-a devenit prieten bun (cum altfel, daca eram chubby?) care a stiut cum sa ma ambitioneze, cum sa ma sfatuiasca si cum sa imi vorbeasca. Si uite ca exact atunci cand nu te astepti, cand nu iti planuiesti nimic, exact atunci lucrurile incep sa ia o turnura pozitiva. In sfarsit se uita si la mine cineva cu dragoste in ochi si imi spune mereu cat sunt de frumoasa si de speciala.:) Dar sa va mai spun ceva: oricat de frumos si de svelt ai fi, nu faci nimic daca nu ai si SUFLETUL pe calapodul celuilalt. Offf... e o tema ATAAAAATTT de complexa, incat as putea vorbi toata ziua despre ea, insa, pentru moment, cred ca v-ati prins ce am vrut sa zic eu acilea:)

3. CHESTII RANDOM

O alta preocupare constanta de a mea era...arta machiajului. Preferam sa ma inchid in casa, sa nu stiu de nimeni si nimic si sa realizez diferite machiaje pentru diverse concursuri, care mai de care mai soficticate si care imi luau cel putin 2-3 ore/bucata. Nu zic, e o pasiune frumoasa, dar nici asa, incat sa ajungi sa nu mai faci nimic decat sa vanezi pe YouTube concursuri de machiaj si sa te inchizi weekendurile in casa, sa te boiesti tot timpul. E drept, am castigat cateva premii frumoase, nu putine, si sunt mandra de asta. Chiar mi-am facut fani in alte tari si chestii de genul... insa uite ca abia acum realizez cat de daunatoare putea fi aceasta pasiune totodata. Acum, ca au trecut deja 4 luni de cand nu am mai postat nimic pe canalul meu ( de la rata medie de 2 video-uri pe saptamana, e ceva), am constatat cat de multe chestii am realizat intre timp, nemaipierzand vremea cu machiajele. Nu vrea sa promit ca nu am sa mai fac NICIODATA asta, insa cu siguranta nu ma voi mai erija in pasiuni din astea naucitoare. Nici nu vreau sa imi dezamagesc fanii ( vai cum suna, da no, asta e), de pe YT... asa ca macar un video la 2 saptamani, zici ca nu e capat de lume. Ideea e ca tot ceea ce fac sa nu fac excesiv, pentru ca tind sa neglijez alte aspecte importante. 

Si aici intervine si chestia cu blogul... acelasi lucru, ca la machiaj. Stiu ca nu am scris de mult, poate de prea mult. Nu e bine asa, stiu, dar fiti "precisi" ca nici nu o sa imi mai pierd vremea cu scrisul pe aici. O data la saptamana, poate chiar la doua, o sa mai dati de mine pe aici. Poate ca si mai rar. Cand o sa am ceva de scris, am sa scriu. Cand o sa simt nevoia sa ma descarc in vreun fel, ma gasiti aici cu un post nou. Cand voi avea de povestit ceva funny RAU, am sa ma scalambai pe aici... insa pana atunci, gata cu inutilitatile.

Si aici vorbesc de TOATE in general. Am ajuns sa realizez ca micile placeri, care par inofensive la prima vedere, te distrug de fapt. Niciodata nu trebuie sa lasam deoparte chestiile MAJORE, ceea ce trebuie rezolvat ACUM, nu maine, poimaine si sa ne aruncam in schimb in bratele lenei si a complacerii ( oi fi scris bine? ca deja nu mai stiu limba romana:)) ).

I WANNA DO BIG THINGS, NOT SMALL USLESS THINGS!!! YOU?

PS: Vedeti ca postul asta a fost doar un preambul la ce vreau eu de fapt sa scriu maine:) Deoarece am aderat recent la "Biserica Mantuirii Sufletelor Pierdute a lui Iehova," maine va voi prezenta noua mea carte, de fapt prima, scoasa la editura "DO IT", care se numeste "CUM SA DEVII MARE" si totodata voi lansa niste pastile, suplimente, sa le zic asa, care te trezesc din amorteala asta de cacao si te ambitioneaza sa faci ceva cu viata ta :)))))) ( Pentru cine nu s-a prins, era o gluma:P)

5 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 17:45

La mine in cartier...

... zboara avioane :) Nu m-a deranjat niciodata zgomotul produs de ele, avand in vedere ca sunt foarte aproape ( pista de aterizare e la cativa pasi). Insa intr-o zi m-am speriat de moarte, cand un zgomot ciudat, nemaiauzit pana atunci, mi-a perturbat linistea... era un avion de razboi, gen Air Force One, foarte creepy si impunator. A zguduit geamurile si m-a asurzit de nu mai stiam ce e cu mine. Am apucat sa dau o geana pe fereastra si sa ma minunez. Desi atunci m-am speriat groaznic, acum recunosc ca MAI VREAU!!! Senzatia e bestiala!

...am pisici, cat sa-mi ajunga o viata intreaga:)) De ce zic asta? Pentru ca aproape zilnic gazduiesc cate una si ii dau sa pape, ma joc cu ea, o zmotocesc. Ca o mare iubitoare de animale ce ma numesc eu, nu le pot rezista si cand le vad cum se gudura pe langa mine, ma indragostesc instantaneu si iremediabil.

...am si caini:)) Astia is mai ai dracului. De cand am avut acele doua experiente aproape neplacute cu niste haite de caini, nu prea ii mai am la inimioara. Ma refer, evident, la astia homeless. Insa atunci cand m-am mutat aici si am vazut ca am doi "vecini" de astia care stau mai mereu pe la scara, am zis ca e cazul sa ma pun bine cu ei. Asa ca in primele zile le-am tot dat oase si alte de-ale gurii, ca sa ne facem "best buddies". De atunci nu mai am greata cu astia doi. Cand vin de la munca dam "hai cinci" si ne batem pe umar:)) Restu', care stau dupa gardurile curtilor, au program fix, la 2 noaptea incep sa faca precum lupii:)) Incepe unu si dupa el, tot cartieru'. Mi se pare foarte haios, nu stiu ce dracu isi tot urla ei acolo unul altuia, sau ce fel de ritual o fi...

...zice-se ca lumea e ceva mai rasarita. Ca doar stau in Baneasa, ce naiba? Insa nu e chiar asa... Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand ma duc la munca, in autobuzul 205 se gaseste intotdeauna, negresit, cate un freak... sau mai multi. Intotdeauna astia sunt deja in autobuz cand ma urc eu, deci se pare ca din partea de unde vin ei, o fi ceva necurat. Intr-o zi, doi in fata mea, barbat si femee, discutau "filosofic" chestiuni importante de viata si de moarte. Se facea ca Macarena il certa pe Gigeanu (exact asa isi spuneau unul altuia, va jur), ca de ce e fraier si o lasa pe nevasta-sa sa il capaceasca:)) Gigeanu, baiat gigel, tras ca prin inel, cu mustacioara lui, pana corbului. Adevarul ca si el, cu totul, era cam corb :) Macarena, fata "desteapta", vorba lui Gigeanu, si ea "coarba". Nu am cum sa va reproduc discutia dintre ei, pentru ca asta ar insemna sa scriu pana maine dimineata si oricum nu ar avea acelasi efect ca si cand i-ati auzi live. Ideea e ca m-am distrat copios si acum imi pare rau ca nu i-am inregistrat, ca sa am si eu ce asculta in momentele de tristete crunta. Pe langa aceste doua personaje relativ inofensive, am intalnit si alte personaje exponentiale ale rasei umanoide, cum ar fi: binescunoscutul manelar care asculta manele (ati ghicit) la difuzorul telefonului, omul batut crunt, cu ochii umflati si care motzaie tot drumul, retardatii mintal (la propriu), schizofrenicii care vorbesc cu demonii lor interiori, tziganca care pute a mazga de branza tinuta 2 luni in soare, copiii batuti de soarta de pe la orfelinate, betzivanii ratati si alte animale "care patria noastra le are" (greseala gramaticala bine intentionata:))

..."este" multi melci si rame rosii:)) Acum ca ploua, au iesit pe-afara, la plimbare si necuvantatoarele astea vascoase. Cu melcii n-am nimic, imi plac, mai ales cu nuca si miere:)), insa ramele... bleachhhhh. Si atunci cand imi mai apare in cale cate una de aia latzita cu matzele pe afara, mi se incolaceste stomacul, de nu mai pot sa il dezleg...

 Acuma, vorba aia, nu exista padure fara uscaturi, asa ca ma multumesc cu ce mi-a dat Domnu acilea in cartier. Pana una alta, e cea mai OK zona din toate in care am stat si degraba nu ma mut de-aici. AM ZIS!!!



V-am pupat pe portofele, pa si pu... la revedere! 2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 22:09

Noi inceputuri

Later edit: Si ca sa vedeti cat de daunator e jocul FarmVille, intrati aici.

Asa cum ati observat, am revenit. Cand am plecat? Nici eu nu mai stiu. De ce? Nici atat. Unde? Nicaieri. Culmea, tot acilishea am fost, pe-aproape. Am stat in umbra, am suflat in ceafa blogosferei, da de plecat nici vorba. Intre timp am mai primit cateva mesaje de la credinciosii si fidelii mei revolutionari, cateva mustrari de la prieteni cum ca m-am lasat pe tanjala si niscaiva mesaje rautacioase de la anonimi, pe care oricum nu ii bag in seama, pentru ca vorba aia, sunt anonimi, deci nici macar nu exista.

Unul din motivele pentru care nu am mai scris, si de care abia acum mi-am dat seama cat de daunator este pentru mine, este Fatza de carte, adica Facebookul. Mai precis toate joculetele alea tampitele, care au ajuns sa ma tampeasca si pe mine... De 3 luni de zile viata mea se rezuma la asta:

1. Sa nu uit de recolta mea din FarmVille, ca Doamne fereste, daca nu intru la timp, se usuca ce am plantat pe acolo, iar asta inseamna bani dati aiurea (sau coins in termeni "jucatoresti") si apoi o iau de la capat cu alt plantat si alti bani dati pe garla.

2.  Sa intru sa il hranesc pe Mr. Lova', animalutzul meu din PetVille. Daca uitam o zi sa ii dau de mancare si sa il spal, fugea micutzu de acasa si il mai prindeau si hingherii. Si, colac peste pupaza, mai primeam si mesaje din alea de avertizare:" Mr. Lova' is hungry and misses you" sau ceva de genu, de mi se facea o mila... si intram numaidecat in joc, ca sa vad cum mai sta situatia. Nici daca aveam un animal adevarat acasa, nu cred ca aveam atata drija de el.

3. Intr-o vreme ma jucam si altele, cum ar fi Roller Coaster, Cafe World, Yo Ville, Social City, Mafia Wars, dar niciodata nu mi-au ajuns atat de tare la sufletel incat sa merite sa le joc constant.

Ceea ce nu constientizam eu, in avantul si entuziasmul ce ma cuprinsese, e ca banii aia din FarmVille nici macar nu erau adevarati!!! Simono, banii aia nu se exista!!! Ce nu intelegi? Ca sa nu mai zic ca vila aia pe care am achizitionat-o cu atata truda e prea mica ca sa incap in ea si calutii aia din grajd nici macar nu sunt "calaribili". Iar lui Mr. Lova' putin ii pasa ca ai sau nu ai grija de el. Ca el nu vine sa te linga dimineata in pat ca sa te trezesti, nu te inveseleste de cate ori esti suparat, cu giumbuslucurile lui, nu se cuibareste langa tine sa te incalzeasca si nu iese cu tine la plimbare in parc, sa jucati un frisbie. 

Faza asta cu jocurile e ca si fumatul. Odata ce te apuci, mai greu sa te lasi. Iar eu cum si fumez si ma joc, am zis sa aleg macar una la care sa renunt. Asadar, DE AZI NU MA MAI JOC PE FEISBUC. Am zis!

Ce as putea sa fac in schimb?

1. Sa ma apuc odata de site-ul meu de beauty. Vreau sa imi public toate creatiile in materie de makeup, nail art, hair styling, etc.De ceva timp asteapta sa fie scoase la lumina, si sincer, nu mai am de gand sa astept prea mult, pentru ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele si poate fac si eu ceva in domeniul meu de suflet.

2. Am sa continui sa gazduiesc zilnic cate o matza din fata blocului, sa ii dau de mancare si sa ma joc cu ea. Am multe sufletele parasite la bloc, si mi-e tare drag de ele, insa din pacate nu prea pot sa imi iau una full time, ca stau in chirie si proprietarul nu e de acord. Insa asa, luand cate una in fiecare zi, fiecare are parte de portia ei de iubire si nimeni nu se simte neglijat.

3. Mai am cateva idei de "afaceri", care inca sunt in stadiul de dorinta, pentru ca necesita niscaiva finantare, nu multa, insa nici de aia nu dispun momentan. Va garantez ca e vorba de ceva inedit, as zice eu, si fiti siguri ca voi veti fii printre primi care veti afla despre ce e vorba.

Poate ca cea mai buna introducere pentru acest articol ar fi fost ceva de genul:

Buna, sunt Stropinela si de.... 6 ore sunt "curata". La inceput a fost foarte greu sa ma las, insa acum simt ca am inceput o noua viata...

V-am pupat pe portofele... Pa si pu...la revedere!

2 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 15:27

Back in business with a leapsa:))

Mda, deci buna ziua si bine v-am gasit. Din ciclul STROPINELA IS BACK, azi va prezentam un articol asa mai usurel, si anume o leapsa primita de la Lexa. Ma gandesc de ceva vreme cum ar trebui sa fie comebackul meu, cu un articol tare, funny rau, de sa va dau pe spate... da am zis ca daca stau eu pana are umorul chef sa treaca si pe la mine in vizita, ma apuca anu 2011. 

Asadar, leapsa despre care vorbim este asa: 10 lucruri care imi plac. Auzi, Lexa,  da nu pot scrie si eu 10 lucruri care NU imi plac? Ca sincer, in momentul asta, mi-ar veni mai usor in gand asa ceva, la cati nervi am acum:) Mda... nu se poate, asta e. Deci imi place asa:

1. Pepenele galben - iubirea vietii mele

2.  Primavara, cand aerul miroase a flori de tei

3. Sa ma tolanesc in para mea si sa watch movies. Para e perna aia imensa, gen fotoliu, din piele si cu bilutze de scartz inauntru, care se modeleaza dupa cum te asezi in ea. Got it? :)

4. Sa postez pe YouTube tutoriale de makeup si nail art si sa castig premii la concursurile de acolo (ca sunt mai bune produsele din America:P). Deja am castigat 3 :D

5. Gerard Butler - a doua iubire a vietii mele:P

6.ABDC si ANTM. Adica America's Best Dance Crew si America's Next Top Model. Le pun pe acelasi loc, ca amadoua sunt showuri de TV si ocupa cam acelasi loc in inima mea.

7. Sa imi beau cafeaua in balcon dimineatza, sa bata soarele pe mine si sa ma racoreasca vantul diminetii (asta o practic doar primavara-vara).

8.  Sa ma prostesc. Prietenii "stie" :))

9. Sa merg cu masina la drum lung. Road tripurile, ca sa zic asa:P Asta cand mai prind pe cineva cu masina, ca eu nu am:((

10. Plimbarile pe plaja goala dimineata, la rasarit. NU!!! Nu eu sa fiu goala, ci plaja :)))

Gata, s-au dus cele 10... Stand asa sa ma gandesc cam ce imi palce mie cel mai mult si mai mult, am constatat ca totusi depasesc 10 pozitii. Dar daca asa e leapsa, ne conformam, nu? Bun, si acum, pentru ca leapsa e leapsa si tre' sa circule, o pasez lui Little Devil, Neuronu, PDM si Ursuletul Gri. Si cine o mai vrea, e moca:)

V-am pupat pe portofele... Pa si pu ... la revedere! 1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 11:23

Spike - Ramanem prieteni

Maine este lansarea noului album al lui Spike, "Ramanem prieteni". Mi-as fi dorit mult sa ajung la lansare, dar se pare ca nu voi putea. In schimb am ascultat toate piesele lui si mi se par geniale. E bun omul, ce mai? La fel ca Guess Who. Asadar, va recomand sa cumparati albumul si sa ascultati versurile cu mare atentie, pentru ca omu nu zice degeaba ce zice acolo. Si ca sa va deschid apetiul, iata aici doua piese: cel mai recent videoclip, "Scandal" (apropos, clipurile lui si ale lui Guess Who sunt DEMENTIALE) si o piesa scurtutza, "90 de scunde de viata", care m-a impresionat extrem de mult prin versuri. Enjoy!

 

3 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 21:07

Unde-au fost si ce-au ajuns...

Cateva reclame "vintage" cu actori super cunoscuti de la Hollywood, in tineretile lor. Enjoy!

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

 

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:59

Cum ar arata lumea condusa de femei?

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:34

Incotro se indreapta tehnologia?

Azi, pentru voi, un video pe care poate il stiti, insa foarte haios, zic. Enjoy!


1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 16:04

M-au asaltat revolutionarii !!!

Ajutorrrrr!!! Nu stiu cum fac astia de ma gasesc tocmai pe mine, da cert e ca mai nou primesc comentarii pe blog de la fel si fel de oameni nemultumiti, in special persoane de varsta a doua, revolutionari, fosti membrii de partid etc., care imi povestesc mie vrute si nevrute. Cine le-o fi zis ca Stropinela e vreo "mama Dolores", nush. Cine crede ca daca isi spune păsul pe blogul meu va rezolva ceva, se inseala.Tot ce pot e sa pubilc aceste mesaje, in speranta ca poate cineva, acolo, ii va ajuta... NOT :))) Deci astazi avem asa: un nene trecut de 50 de ani (banuiesc ca are atata, dupa felul in care povesteste chestii pe care numa un om de varsta lui le-ar sti), care se oftica ca nu a avut 50-200 dolari sa-i faca  "patroana MIHAELA"  si lui un card de acces cu insigna Guvernului. Io asta inteleg de acilea:  :P

 

Si mai avem un nene, revolutionar, ăvcorz, care se oftica ca nu o primit nimic, da' nimic-nimicutza, chiar de o cerut. Mai sa fie...

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 11:51

Pour les connoisseurs

Acest post este dedicat in exclusivitate masculilor feroce care citesc acest blog de mare angajament. Daca, cumva, din pura intamplare, va intrebati cam care ar mai fi preturile la curve, io va sar in ajutor cu o oferta ce nu poate fi refuzata...(sau poate, depinde de fiecare). Nu, nu m-am facut matroana si nici nu m-am apucat IO de prostitutie, ci este vorba doar despre un e-mail sosit ieri pe ADRESA DE E-MAIL DE LA BIROU, mesaj clasificat ca fiind de "high importance". Ma daca asa zice, asa o fi...nush. Ma gandesc ca poate saracele curve, in perioada asta de recesiune, nu mai au ce baga in gura, cum aveau in vremurile bune... Nenica, viata este "greu"!

PS: Va asigur ca acea Simona chiar NU sunt eu, deci nu va imbulziti sa ma sunati

0 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 17:13

Schimbarea la fatza

Zilele astea imi schimb fatza blogului si acum incerc mai multe template-uri. Asa ca sa nu fiti confuzi daca azi arata intr-un fel si maine in altul. Stiti, sunt ca pitzipoancele alea care incearca 20 de rochii si la toate stramba din nas. Asa ca pana gasesc "rochitza" potrivita, am sa va agresez vizual cu teme care mai de care mai colorate si mai enervante. Ţâc-ţâc!

1 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 17:53

INCREDIBIL CE SE INTAMPLA!!!

Oameni buni, va spun cu durere in suflet si cat se poate de sincer, ca incet incet ne ducem de râpa. Va rog sa nu ma luati in derâdere pentru acest articol, pentru ca,va pot spune asta, e cel mai serios articol pe care as putea sa il scriu vreodata. Acum cateva zile va expuneam parerea mea despre vaccinul anti AH1N1 si despre jocurile de culise ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (WHO-World Health Organization). Daca poate pana acum cativa dintre voi ati zis ca aberez si ca am luat-o pe carari, ei bine, de data aceasta ceea ce va spun e un lucru incontestabil, palpabil, pus pe hartie, cum vreti voi sa ii spuneti. Este vorba despre implementarea fortata la nivel mondial a unei legi ABUZIVE numite CODEX ALIMENTARIUS, Legea produselor alimentare sau Codul produselor alimentare. Aceasta lege este creata de -SURPRIZA- WHO, in colaborare cu FAO (Food and Agriculture Organization - Organizatia pentru alimentatie si agricultura). Ce presupune aceasta lege? Sunteti pregatiti sa aflati si sa va minunati?

Aceasta lege intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Si ca sa vorbim si mai la subiect, iata cateva dintre directivele enuntate de catre Directva Europeana: (imi permit sa citez de pe un site, ca eu nu imi gasesc cuvintele la nervi):

"1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”. 2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă. 3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou. 4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.

Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală. "

Ei, asa-i ca parca v-a cam pierit zambetul de pe buze? Nu cred ca este nevoie sa va explic unde duc toate aceste directive si ce inseamna asta pentru umanitate. Mie inca nici acum nu imi vine sa cred unde s-a ajuns si mai mai ca ma rog sa nu mai apuc acele vremuri, cand vom fi nevoiti sa ne indopam numai cu chimicale, bolile o sa se agaveze si rata mortalitatii o sa creasca. Este foarte trist ceea ce se intampla. Si culmea e ca, desi mai mult de jumatate de miliard de petitii au fost inaintate, aceste directive au fost adoptate. Deci nu se tine cont de noi, oamenii, pe nimeni nu interesaza opinia noastra, nu se urmaresc decat beneficiile materiale rezultate din vanzarea medicamentelor. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli... Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor... Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni...”

Si daca nici dupa toate acestea pe care vi le-am enumerat sus nu sunteti convinsi de veridicitatea afirmatiilor mele, va rog sa consultati pagina oficiala a Codexului Alimentarius, sa vedeti ce spun despre el CHIAR cei ce l-au creat.

Din pacate, mi-e frica ca in aceasta situatie nimic nu mai depinde de noi... Vom fi OBILGATI sa respectam niste LEGI! Vom fi condusi incet, dar sigur, catre moarte. O moarte atat fizica cat si mentala. Trist...dar adevarat...

7 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:13

Unii oameni este prosti

Una dintre pasiunile mele este sa citesc comantariile populatiei la articolele de pe siteul Cancan. Nu se exista zi sa nu gasesc macar vreun comentariu demn de ras. Unii oameni sunt atat de redusi, incat nu am cum sa nu le rezerv un articol special in paginile bolgului meu. Astazi va prezint un amarat de revolutionar, care s-a trezit sa isi spuna păsul exact unde nu trebuie. Va las pe voi sa trageti concluziile. Enjoy! "Sunt un revolutionar SEF ASOCIATIE JILAVA”89 RANITI SI RETINUTI. Am aproape 60 de ani si m-am casatorit cu o fata de la tara, de langa Lehliu de 30 de ani, MIHAELA fosta DINU. Dupa 8 ani m-a parasit pentru o cunostinta SPUNAND CA A-SI IPOTENT si m-asi nasturba sub patura privind-o PENTRU CA NU I-AM PUTUT PRACTIC FACE CEVA, fiind inca vigina. Minte, am aflat ca m-a inselat zilnic cu bucatarul PITERIEI din Dorobanti 56 pe care i-l posed, CU PRIETNII care au vrut si n-au vrut. Dupa 2 ani a revenit acasa pentru ca a fost mintita ca ar avea 1/2 din averea mea de sta 10 ani casatorita cu mine, avere ce consta din 100 mp in AC ADEMIEI, c-tii S+P+E 800 mp in Dorobanti 56, 2000 mp in Grivitei 60, 2,5 ha intravilan in zone de vile, si un nou spatiu avizat de Pr. Bucuresti, etc,, Eu nu cred ca este adevarat pentru ca au fost primite ca rasplata, fiind REVOLUTIONAR, fapte inainte casatorie cu peste 10 ani. Astept sfaturi la tel. 0788937440." Am lasat inclusiv numarul de telefon al amaratului, pentru ca daca el a decis ca e "safe" sa isi lase datele private pe un site pubilc, nu vad de ce eu as ascunde ceva tocmai de voi, cititorii mei dragi. Ei bine, voi ce sfat i-ati da domnului in cauza? Io ma gandeam sa il sun pe nenea sa ii zic ca aia 800 mp din Dorobanti ii vreau eu, sa nu i-i dea proastei aleia, ca io-s mai tanara si mai frumoasa, cu siguranta, luand in considerare si numai faptul ca nu sunt o taranca din Lehliu

5 bagari in seama

Scrijelit de Simone la 12:49