Nu degeaba se zice ca daca te intorci din drum iti merge rau. Ei bine, azi dimineatza, cand sa plec la servici, mi-am uitat mapa cu documentele de care aveam nevoie ca sa imi rezolv treburile azi si a trebuit sa ma intorc. Asadar, iata cum s-a desfasurat ziua mea pana in acest moment (ora 15:47).
Am plecat de acasa inspre zona Unirii, aveam treaba la Tribunal. De fapt mai intai trebuia sa ajung pe la un CEC sa platesc o taxa si chitanta urma sa o depun la un dosar la Tribunal. Mi-am zis ca impusc doi iepuri dintr-un foc daca ma duc direct la Tribunal, in incinta fiind si un CEC. Dar surpriza! Coada la CEC de....vreo 20 de metri asa, un puhoi de lume. Deci pe mine cel mai tare ma dispera sa astept undeva la o coada, frate. Sa stau asa ca proasta, sa ma uit pe pereti, sa ii vad ceafa aluia din fatza mea, sa mor de cald si de nervi... Asa ca am hotarat sa ma duc sa caut un alt CEC, chiar daca stiam ca drumul pana acolo si inapoi mi-ar fi luat tot atat sau chiar mai mult decat daca as fi ramas la coada. Insa io nu si nu, refuz cu indarjire statul la cozi. Boon...ma duc spre Lipscani. Mi-a zis cineva ca acolo ar fi un CEC. Alta chestie: ma dispera sa ma duc in locuri pe care nu le cunosc, unde nu am mai fost niciodata, deci automat trebuie sa le caut de nebuna. Bine, de data asta nu era cine stie ce de cautat, dar a fost de ajuns ca am mers pe strada aia "minunata" si plina de gropi si poduri improvizate pretz de 15 minute cu inima in gat si tzinandu-ma de tot ce prindeam. Aveam viziuni cum se rup scandurile alea sub mine, cum piciorul meu aluneca prin ruptura si ma julesc ingrozitor la tibie, imi tzashneshte sangele prin toate partile, leshinaturi, tzipa babele, vine salvarea... cu elicopterul , ca acolo nu are cum sa ajunga o masina... mai zic? Numai filme din astea aveam in cap. Si daca vroiam sa ma dau in vreun montagne russe nu cred ca as fi avut parte de atata adrenalina. Intr-un final vad in departare sfantul CEC. Yupyyyy!!! Eram mai rau ca aia de merg prin deshert si vad de la departare o oaza. Intru, completez formular, platesc, ies...PLOAIE! Fuck! Ah, dar stai, ca am umbrela! O iau pe jos. Geanta intr-o mana, umbrela in alta, dosarul la subratz...suna telefonul. Cum raspund? Inca o mana nu mai am, de lasat sa sune nu pot ca cine stie cine e si e important, daca las umbrela din mana ma ploua, daca las geanta si o pun pe jos, se murdareste... Pana la urma am ales varianta in care ma las putzin plouata. Si a fost bine asa, ca mi-am mai racorit si eu creierii. Am mers prin ploaie pana la Unirii...simtzeam ca imi revin. Da crezi ca a tzinut mult? Neah... a tzinut pana am luat un autobuz si mi-am dat seama ca nu am luat ce trebuia si mai aveam putzin si ajungeam la Tineretului. Cobor, o iau pe jos inapoi pana la Unirii. Iar ploua. Deja incepeau sa ma lase balamalele la picioare. Ruginisera de la atata ploaie. Abia tarandu-ma, ajung inapoi la Tribunal. Intru, ma scaneaza aia la poarta, nu gasesc nimic, bineinteles, caut sectia VI Comerciala, o gasesc intr-un final apoteotic, prezint chitantza si gata, over and out, Huston. La iesire iau un taxi, gata, nu se mai poate. Ma duc la birou si voi avea o zi linistita mai departe.
Ajung la birou pe la ora 13, cu o dorintza arzatoare de a bea o cafelutza si de a pufai o tzigareta.. cand ce crezi? Surpriza! Tre sa ma duc in alta parte, la mama dracu, sa iau nush ce documentatie. Pana sa plec, vine un nene la mine la birou. Saracu, vb foarte stalcit, avea un defect grav de vorbire. Incerc sa imi ascut auzul cat de bine pot, pentru a-l intelege. Fail! Atunci ia o foaie de hartie si scrie... Cand citesc...mai mare nedumerirea. Cica l-a trimis dl."Cutarescu" de la Ministerul "Cutarescu" sa faca... sau sa ia...sau sa primeasca... sau sa ... WTF? Ce vroia omu de fapt? Ii cer ditamai dosaru sa ma dumiresc si eu despre ce e vorba, sa vad cu cine tre sa il pun in legatura...Inauntru vad o cerere - scrisa de un om cu cel mult 4 clase. Incerc sa descrifrez si...surpriza! Ghici ce? Omu CERSHEA! Da cershea, asta e cuvantul. Stiti voi, genu ala de scrisoare adresata "D-lui Director" (oricare o fi ala, nu conteaza, ca doar se duc la mai multe firme) in care isi povesteste toata viatza, cati copii are, ce pensie de handicapat are...etc. Omu vroia 230 RON pentru un dulap in camera copilului... Mama, si acum cum sa ii spun eu omului ca "nu a nimerit unde trebuie"? Mai era si shăfu' langa mine. Ii spun omului ca a gresit, ca nu a venit unde trebuia, ca nu exista aici nici un domn "Cutarescu" cum zice el, ca imi pare rau, dar nu am cum sa il ajut. Si ce crezi? Dintr-o data incepe omu asta sa urle si sa faca ca toate cele, ca el nu minte, ca el aici trebuie sa vina... A bagat sperietzii in mine, nu gluma. Sefu tzipa si el la om sa plece, ca de ce urla asa, ca nu aici trebuia sa vina, etc. Un adevarat scandal... Dupa cateva replici acide intre sefu' si sarman ( care mai mult stropea si tzipa decat zicea ceva clar), pleaca... Doamne, ce mai oameni... Dupa acest episod, m-am dus sa imi beau cafeaua si sa imi fumez tzigara binemeritate. Deh, ma astepta un alt drum de facut.
Primesc niste indicatii cum sa ajung acolo. Imi prind urechiile in acele indicatii. Mi-ar trebui un sistem GPS atasat la picior care sa imi zica: " Faceti aici dreapta. Acum faceti stanga. Mai avetzi 100 m pana la destinatie... " Mintea mea functioneaza in asemenea situatii, chiar le am cu orientarea, daca e sa am de mers pe ceva stradutze si nu cunosc decat strazile principale ce o incadreaza, ma descurc eu, am vedere in spatiu. Da ce nu imi zice mintea mea e si cat am de parcurs pana acolo. Asta e cel mai dureros. In fine... Bazandu-ma din nou pe intuitzia mea am ajuns la destinatie fara probleme si nerespectand indicatiile primite. Ah, asa sunt eu, o rebela, ce sa fac? Intotdeauna fac cum cred eu. Si bine fac! Rezolv si treaba acolo... acum chiar ca e gata. Ma intorc la birou si stau sa termin de scris pe blog La cat de obosite imi sunt acum picioarele, manutzle mele au de recuperat, trebuie si ele solicitate. Si cum eu la nervi bat mult din gura, si neavand cui sa ii toc capul, am tocat tastatura asta de am innebunit-o si v-am tocat si voua pupila, celora care atzi avut rabdare sa citzi pana aici . Sunt convinsa ca nu a citit nimeni.. Da vezi? Asta imi place mie. Blogul e locul meu de refulare, pot scrie ce si cat vreau. De exemplu as putea scrie acum si ce am visat azinoapte, dar totusi ma gandesc ca trebuie inceputa o noua postare pentru asta, nu? Oricum, am visat ceva foarte tare
PS Mai e ceva din ziua asta, trebuie sa mai invart putzin de cheitza si sa ma rog sa ajung pe picioare acasa, teafara si nevatamata.
OVER AND OUT, HUSTON!
Cum afectează schimbările de temperatură răcelile
Acum 20 de ore
3 bagari in seama:
Gresesti, ai cititori!! C.
mamica dar tu nu mai respiri?Tu ,trebuie sa iti iei un sofer ca nu se mai poate.Iti nenorocesti picioarele!:*pup
Mamica, mai bine imi iau eu carnetu o data si conduc eu, nu e mai bine asa? Si inca am si masina la servici...Da daca mi-e lene... :P
Trimiteți un comentariu