Iezush Marioooooooo!!! ( nush cum se scrie, da e ceva interjectie de genu "Doamne fereste" in maghiara sau "ioi" in ardeleneste). Din 20 aprilie nu am mai scris nimic?????? Cum Dumnezo? Doamne, asa trece timpul, nici nu imi dau seama. Pe vremuri eram tare implicata in treaba asta cu blogul. Orice mi se intampla mai notabil, si nu numai, trebuia sa se regaseasca aici, ca altfel nu eram impacata. Dar iata ca...lumea se mai schimba. Sincer, nici nu stiu cum de s-a intamplat asta, nu e ca si cum mi-as fi propus eu sa las balta acest blog. Dar uite ca, asa stau treburile. Azi mi-a cazut o piatra in cap (la figurat) si mi-am zis: HAI SA SCRIU.
Adevarul e ca s-au intamplat tare multe de cand nu ne-am mai "auzit" pe aici. Si ca sa incep cu inceputul...
1. MUTATUL :
Ultima data va scriam tare frumos de cartierul in care tocmai ma mutasem. Ei da... ceea ce nu stiti este ca de atunci si pana in momentul de fata m-am mai mutat de doua ori:)) Cand am realizat brusc ca sunt o fraiera sa platesc 200 euro pe luna ca popa, am zis ca e cazul sa reduc cheltuielile, mai ales ca ajunsesem sa nu mai stiu ce e aia iesire in oras, ce e aia o haina noua, un papuc, un parfum, un film, etc... Si ma simteam si cam singurica, ce e drept:( Nu zic, mi-a prins foarte bine perioada asta de stat singura, intr-un fel. Aveam nevoie de ea. Nu ma stresa nimeni, nu trebuia sa am grija de nimeni, nu dadeam socoteala nimanui, puteam sa fac ce ma taia capul, fara sa am vreo constrangere. In plus de asta, poate ca suna siropos si cheesy, internetul mi-a fost cel mai bun prieten in perioada asta, si uite ca asa mi-am cunoscut si marea iubire:P Dar asta e alta poveste, care nu are loc aici. Bottom line este ca... I AM HAPPY:) Si ca sa revenim la ale noastre... Dupa cateva luni bune de stat singura, simteam din nou nevoia de companie. Asa ca m-am mutat cu sora mea, cumnatu' si nepotelu... a, si Maria, o prietena de-a sora-mii.... aaa... si.... 2 CAINI:)) Big f...ing...sorry, happy family:)) Stiam ce ma asteapta, aveam asa o presimtire. Da ce sa ii fac unei fete disperate sa cheltuie cat mai putin pe chestii inutile cum ar fi chiria? Nu poti decat sa o lasi sa viseze ca totul va fi bine, ca va reusi sa puna bani deoparte, ca isi va mai cumpara si ea una alta... Ei, surpriza sau nu, mai mult de o luna nu am rezistat. Dar na, nici sa ma intorc la acceasi chirie exorbitanta de 200 de euro nu se cadea. Asa ca, am ajuns sa ma mut cu niste prietene, 3 la numar, care de mult ma invitasera sa le fiu colega de apartament, insa niciodata nu reuseam sa iau decizia definitiva in aceasta privinta. Chestia e ca imi sunt foarte dragi, ma inteleg bine cu ele, ne stim din copilarie, dar tocmai asta era chestia care ma speria: sa nu ajung sa ma cert si cu ele, sa stricam prietenia. Ca stiti cum este, altceva e cand stai cu cineva in casa, altele sunt discutiile si niciodata nu stii ce ar putea sa apara, care sa distruga totul intr-o clipita. Insa, dupa intocmirea unei liste cu PRO si CONTRA, a carei rezultat a fost mai mult decat satisfacator, am fost impacata cu ideea ca ACOLO imi e locul, cu fetili meli:) Apropos, daca cititi, fetelor: MUMMY LOVES YOU ALL:))
2. SLABITUL
Cand am inceput acest blog, al doilea sau al treilea post a fost unul foarte... inspirational, ca sa zic asa. Ma laudam acolo ca de la momentul respectiv voi incepe sa imi schimb viata, sa mananc mai sanatos, sa slabesc, intr-un cuvant... Ei, uite ca pana acum aproape un an... nu facusem nimic :( Ba incepusem parca sa si iau in greutate. Ce mai? Eram o loaza, o lepra, o sedentara fara margini. Nu aveam nicio problema cu faptul ca toti baietii ma vedeau doar " o prietena buna" , chiar foarte de gasca, cu un CARACTER aparte, misto,ce sa mai?:))...APARENT nu aveam nicio problema. Adevarul e ca ma amageam singura. Imi ziceam cea mai mare stupizenie pe care o poate spune vreodata o fata "chubby" (ca sa fiu dragutza, asa) : CINE MA PLACE, MA PLACE ASA CUM SUNT. Fetelor, sa va spun un mare secret: NU E EXISTA ASA CEVA. Stop complaining and DO something! Bine, in primul rand pentru voi, asta sa fie clar. Insa trebuie sa recunoastem ca daca iti doresti sa mai fi dorita vreodata de vreun barbat, sa te mai vada vreunu si ca posibila gagica, nu ca prietena buna, trebuie sa ai grija si cum arati. Trebuie sa recunoastem ca astea sunt timpurile in care traim si oricat de nedrept ni s-ar parea, asa sta treaba. Bine, daca iti plac grasii, si te ajuta Dumnezeu sa iti iasa in cale cel mai frumos gras pe care l-ai vazut in viata ta, caruia de asemenea sa ii placa fetele mai... robuste, atunci te-ai scos. Te mariti, faci doi copii grasi (cu greu, da ii faci oricum) si pana la varsta de 40 de ani vei avea dublul greutatii pe care o aveai la nunta. Da nu e bai... fericita esti? SIGUR CA ESTI..
Dar ce te faci daca ai ochi numai si numai pentru baietii "bunoci"? Ce te faci daca simti ca nu ai putea niciodata sa pupi niste falcutze rotunjoare si sa dormi pe "colaci de salvare"? Dar aia care iti plac tie nu se uita la tine decat cu o figura parinteasca... ce faci? TE PUI PE SLABIT, DOM'SHOARA:)
Bine, sa fiu sincera, la mine nu a functionat chiar asa, ordinea nu a fost asta, am inceput sa slabesc treptat si pana sa realizez... aveam cu 15 kile mai putin in decurs de 8 luni. De fapt vorbesc chiar de prezent. Ma pot lauda si eu acum, ca de la masura 46 am ajuns la 40 si ca toate hainele curg pe mine. Pantalonii stramti pe care ii purtam in vara (deci acum 2 luni) imi sunt ca salvarii si... things keep looking better and better. Constient sau nu, m-am pus pe treaba si uite ca NU MA LAS. Ba chiar sunt din ce in ce mai pornita si mai hotarata. Dar cum spuneam, eu nu m-am pus pe slabit pentru ca as fi intalnit vreun Fat-Frumos... ci doar am intalnit un baiat extraordinar, care mi-a devenit prieten bun (cum altfel, daca eram chubby?) care a stiut cum sa ma ambitioneze, cum sa ma sfatuiasca si cum sa imi vorbeasca. Si uite ca exact atunci cand nu te astepti, cand nu iti planuiesti nimic, exact atunci lucrurile incep sa ia o turnura pozitiva. In sfarsit se uita si la mine cineva cu dragoste in ochi si imi spune mereu cat sunt de frumoasa si de speciala.:) Dar sa va mai spun ceva: oricat de frumos si de svelt ai fi, nu faci nimic daca nu ai si SUFLETUL pe calapodul celuilalt. Offf... e o tema ATAAAAATTT de complexa, incat as putea vorbi toata ziua despre ea, insa, pentru moment, cred ca v-ati prins ce am vrut sa zic eu acilea:)
3. CHESTII RANDOM
O alta preocupare constanta de a mea era...arta machiajului. Preferam sa ma inchid in casa, sa nu stiu de nimeni si nimic si sa realizez diferite machiaje pentru diverse concursuri, care mai de care mai soficticate si care imi luau cel putin 2-3 ore/bucata. Nu zic, e o pasiune frumoasa, dar nici asa, incat sa ajungi sa nu mai faci nimic decat sa vanezi pe YouTube concursuri de machiaj si sa te inchizi weekendurile in casa, sa te boiesti tot timpul. E drept, am castigat cateva premii frumoase, nu putine, si sunt mandra de asta. Chiar mi-am facut fani in alte tari si chestii de genul... insa uite ca abia acum realizez cat de daunatoare putea fi aceasta pasiune totodata. Acum, ca au trecut deja 4 luni de cand nu am mai postat nimic pe canalul meu ( de la rata medie de 2 video-uri pe saptamana, e ceva), am constatat cat de multe chestii am realizat intre timp, nemaipierzand vremea cu machiajele. Nu vrea sa promit ca nu am sa mai fac NICIODATA asta, insa cu siguranta nu ma voi mai erija in pasiuni din astea naucitoare. Nici nu vreau sa imi dezamagesc fanii ( vai cum suna, da no, asta e), de pe YT... asa ca macar un video la 2 saptamani, zici ca nu e capat de lume. Ideea e ca tot ceea ce fac sa nu fac excesiv, pentru ca tind sa neglijez alte aspecte importante.
Si aici intervine si chestia cu blogul... acelasi lucru, ca la machiaj. Stiu ca nu am scris de mult, poate de prea mult. Nu e bine asa, stiu, dar fiti "precisi" ca nici nu o sa imi mai pierd vremea cu scrisul pe aici. O data la saptamana, poate chiar la doua, o sa mai dati de mine pe aici. Poate ca si mai rar. Cand o sa am ceva de scris, am sa scriu. Cand o sa simt nevoia sa ma descarc in vreun fel, ma gasiti aici cu un post nou. Cand voi avea de povestit ceva funny RAU, am sa ma scalambai pe aici... insa pana atunci, gata cu inutilitatile.
Si aici vorbesc de TOATE in general. Am ajuns sa realizez ca micile placeri, care par inofensive la prima vedere, te distrug de fapt. Niciodata nu trebuie sa lasam deoparte chestiile MAJORE, ceea ce trebuie rezolvat ACUM, nu maine, poimaine si sa ne aruncam in schimb in bratele lenei si a complacerii ( oi fi scris bine? ca deja nu mai stiu limba romana:)) ).
I WANNA DO BIG THINGS, NOT SMALL USLESS THINGS!!! YOU?
PS: Vedeti ca postul asta a fost doar un preambul la ce vreau eu de fapt sa scriu maine:) Deoarece am aderat recent la "Biserica Mantuirii Sufletelor Pierdute a lui Iehova," maine va voi prezenta noua mea carte, de fapt prima, scoasa la editura "DO IT", care se numeste "CUM SA DEVII MARE" si totodata voi lansa niste pastile, suplimente, sa le zic asa, care te trezesc din amorteala asta de cacao si te ambitioneaza sa faci ceva cu viata ta :)))))) ( Pentru cine nu s-a prins, era o gluma:P)
Postări
