LE: Pe cat de frumos a inceput ziua asta... pe atat de "misto" s-a terminat... Am ajuns acasa LEOARCA!!!
Azi mi-am inceput ziua cu o plimbare frumoasa de o ora... Mai exact, la ora 8:30 eram la Unirii deja (m-a lasat N. cu un taxi, ca ea avea treaba de dimineatza) si am luat-o fain frumos pe jos prin Lipscani, ca aveam ceva de rezolvat la CEC-ul de acolo. Vreau sa va spun ca de mult nu am mai avut parte de o asemenea plimbare frumoasa. De ce? Pentru ca aerul era cladutz si adia un vant destul de racoros...E cel mai bun moment al zilei pentru o plimbare. Strazile nu erau foarte aglomerate, ceea ce e destul de neobisnuit pentru centrul Bucurestiului, mai ales la orele diminetii. Pe semne ca multa lume e plecata in concediu... numai eu nu... Eh, dar mai am putin si intru si eu asa ca nu ma plang. Ma incurajez spunandu-mi ca atunci cand voi fi eu in concediu toata lumea va fi deja la serviciu, deci eu o sa fiu mai cu motz
Asa cum va spuneam, am luat-o prin centru vechi, pe Lipscani, incercand sa evit zona "de razboi", adica pasarelele alea din lemn, care mie nu imi exprima deloc incredere. De fiecare data cand am trecut prin zona si am fost nevoita sa circul peste improvizatiile alea de pasarele, avem mereu impresia ca o sa cad cu tot cu ele si ca o sa imi rup gatul (parca am mai scris asta intr-un post mai vechi). Si uite ca frica mea a fost una intemeiata, deoarece la scurt timp am auzit ca o tanti a cazut rau si a intrat in spital, iar o cladire s-a daramat. So... nici sa ma pici cu ceara nu mai trec pe acolo. In schimb am putut sa admir o parte din terasele din zona (zona sigura, fara capcane), care mi-au creat asa o stare de...vacanta, ca sa zic. Ma simteam de parca as fi in alta lume, o lume in care lumea nu trebuie sa mearga la servici si sta toata ziua la taclale pe terasa, cu prietenii, cafelutza si tzigara dimineatza...mai la pranz un cico, iar mai pe seara un cocktail 
Ma si vedeam stand la una din mese, fara griji si fara stress. Mi-am dat seama, trecand pe acolo, ca de mult nu am mai vizitat zona si brusc mi s-a facut dor ... Asa ca in weekend o sa strang gasca si ii tarasc pana acolo, de vor si de nu vor, am sa ma trantesc cu nesimtire intr-un scaun de ala moale si comod, si nici dracu nu o sa ma mai ridice de-acolo 
Asadar...m-am plimbat agale pana la CEC, tragand adanc aer in piept si bucurandu-ma de atmosfera, am intrat la CEC, mi-am facut treaba, iar apoi am luat-o la pas pe Victoriei, pana la servici... Un om normal la cap ar fi luat metroul de la Universitate si apoi inca un autobuz de la Romana pana pe Grivitei, dar eu, cuprinsa de mirajul diminetii, m-am trezit strabatand atata amar de drum pe picioarele-mi sarmane, pe care soarta le-a blestemat cu un platfus de toata frumusetea 
Dar cine crezi ca a simtit oboseala? Eu in niciun caz...eram prea ocupata cu contemplatul a tot ce ma inconjura. In dimineatza asta zici ca mi s-au deschis toate simturile, atentia mi s-a trezit iar picioarele m-au purtat singure, fara pic de efort. Nu, n-am fumat nimic de dimineatza, va zic sigur 
Uite, pana si acum am un chef de scris de... de nedescris 
As scrie incontinuu despre tot ce imi trece prin cap, despre tot ce imi place, despre tot ce as face, despre vrute si nevrute. Si parca pentru prima data nu simt nevoia sa ma plang de nimic, ca nu mi-a mers bine nush ce, sau ca m-am certat cu nush cine. Nu, toate astea nu mai conteaza acum... Pentru ca... PLUTESC!
PS: La noapte filmez iar furtuna 
... Sau chiar... ACUM? 
La naiba, m-a prins furtuna la birou 
Azi mi-am inceput ziua cu o plimbare frumoasa de o ora... Mai exact, la ora 8:30 eram la Unirii deja (m-a lasat N. cu un taxi, ca ea avea treaba de dimineatza) si am luat-o fain frumos pe jos prin Lipscani, ca aveam ceva de rezolvat la CEC-ul de acolo. Vreau sa va spun ca de mult nu am mai avut parte de o asemenea plimbare frumoasa. De ce? Pentru ca aerul era cladutz si adia un vant destul de racoros...E cel mai bun moment al zilei pentru o plimbare. Strazile nu erau foarte aglomerate, ceea ce e destul de neobisnuit pentru centrul Bucurestiului, mai ales la orele diminetii. Pe semne ca multa lume e plecata in concediu... numai eu nu... Eh, dar mai am putin si intru si eu asa ca nu ma plang. Ma incurajez spunandu-mi ca atunci cand voi fi eu in concediu toata lumea va fi deja la serviciu, deci eu o sa fiu mai cu motz
Asa cum va spuneam, am luat-o prin centru vechi, pe Lipscani, incercand sa evit zona "de razboi", adica pasarelele alea din lemn, care mie nu imi exprima deloc incredere. De fiecare data cand am trecut prin zona si am fost nevoita sa circul peste improvizatiile alea de pasarele, avem mereu impresia ca o sa cad cu tot cu ele si ca o sa imi rup gatul (parca am mai scris asta intr-un post mai vechi). Si uite ca frica mea a fost una intemeiata, deoarece la scurt timp am auzit ca o tanti a cazut rau si a intrat in spital, iar o cladire s-a daramat. So... nici sa ma pici cu ceara nu mai trec pe acolo. In schimb am putut sa admir o parte din terasele din zona (zona sigura, fara capcane), care mi-au creat asa o stare de...vacanta, ca sa zic. Ma simteam de parca as fi in alta lume, o lume in care lumea nu trebuie sa mearga la servici si sta toata ziua la taclale pe terasa, cu prietenii, cafelutza si tzigara dimineatza...mai la pranz un cico, iar mai pe seara un cocktail Ma si vedeam stand la una din mese, fara griji si fara stress. Mi-am dat seama, trecand pe acolo, ca de mult nu am mai vizitat zona si brusc mi s-a facut dor ... Asa ca in weekend o sa strang gasca si ii tarasc pana acolo, de vor si de nu vor, am sa ma trantesc cu nesimtire intr-un scaun de ala moale si comod, si nici dracu nu o sa ma mai ridice de-acolo
Asadar...m-am plimbat agale pana la CEC, tragand adanc aer in piept si bucurandu-ma de atmosfera, am intrat la CEC, mi-am facut treaba, iar apoi am luat-o la pas pe Victoriei, pana la servici... Un om normal la cap ar fi luat metroul de la Universitate si apoi inca un autobuz de la Romana pana pe Grivitei, dar eu, cuprinsa de mirajul diminetii, m-am trezit strabatand atata amar de drum pe picioarele-mi sarmane, pe care soarta le-a blestemat cu un platfus de toata frumusetea Dar cine crezi ca a simtit oboseala? Eu in niciun caz...eram prea ocupata cu contemplatul a tot ce ma inconjura. In dimineatza asta zici ca mi s-au deschis toate simturile, atentia mi s-a trezit iar picioarele m-au purtat singure, fara pic de efort. Nu, n-am fumat nimic de dimineatza, va zic sigur Uite, pana si acum am un chef de scris de... de nedescris As scrie incontinuu despre tot ce imi trece prin cap, despre tot ce imi place, despre tot ce as face, despre vrute si nevrute. Si parca pentru prima data nu simt nevoia sa ma plang de nimic, ca nu mi-a mers bine nush ce, sau ca m-am certat cu nush cine. Nu, toate astea nu mai conteaza acum... Pentru ca... PLUTESC!
PS: La noapte filmez iar furtuna ... Sau chiar... ACUM? La naiba, m-a prins furtuna la birou 
Postări
0 bagari in seama:
Trimiteți un comentariu