Iubire adevarata si neconditionata

Tommy (asa l-am numit eu) e un motan care s-a aciuat pe la scara blocului unde stau, inca de vara trecuta. Pe atunci era micut, dragalas, alb cu pete negre si fff prietenos. Cand veneam seara de la servici faceam de doua ori "pâs-pâs" si era langa mine, topaind de fericire. Nu stiu daca mai era cineva pe acolo care sa il bage pe saracutu in seama, dar mie cel putin imi era foarte drag. Si eu ii eram lui. Erau seri cand il luam chiar si in casa si ii dadeam papa si ma jucam cu el. Ne imprietenisem de minune. Ma jucam repede cu el cateva minute, stiind ca atunci cand apare N. de la munca dl. Tommy trebuie evacuat de urgenta, fiinca ea nu prea suporta matzele. De fiecare data trebuia sa il scot pe saracu cu forta, si imi era atat de mila...mai ales cand ma privea cu ochii aia blanzi si tristi... Ei, a trecut un an de atunci... dl. Tommy e tot pe aici, numai ca, saracu de el, e foarte schimbat. Disparuse la un moment dat, incepusem sa il vad din ce in ce mai rar. Iarna deloc. Treptat s-a reincalzit afara si motanelul meu a reaparut, insa foarte slabit, batut, vai de mama lui. Si s-a si inrait, s-a facut cam "bagabont". De multe ori auzeam mâtze batandu-se afara si cand ma uitam, il vedeam pe el, capul rautatilor. De multe ori l-am vazut si am trecut pe langa el, dar mi-a fost frica sa ma apropii de el, ca nu stiam la ce sa ma astept, daca ma va recunoaste sau nu. Pot sa zic ca sufeream putin asa, ma simteam abandonata si uitata . Eh, nu chiar, glumesc, dar oricum, imi parea rau de el... Insa aseara, l-am intalnit exact in fata scarii. Nu am putut sa il mai evit Se uita atent la mine dar parca putin speriat. M-am aplecat si i-am intins mana si am vorbit cu el... El, nimic... se tot uita la mine, nu zicea nici "miau". Dar simteam ca ma recunoaste. Am intrat in scara si m-am uitat la el de dupa geamul usii, moment in care a inceput sa miaune si sa vina spre usa, asa cum facea mai demult cand "se autoinvita" la mine acasa. Nu m-a lasat inima, si i-am deschis, iar el a zbughit-o inauntru si a inceput sa se frece de picioarele mele, mieunand incontinuu si cersind atentie, ca in vremurile bune. Atunci mi-am zis ca fie ce-o fi, eu il mângâi... nu m-a muscat, nu a sarit la mine, semn ca inca ma tinea minte si mai exista acolo o urma de iubire intre noi ...

Concluzie: iubire adevarata nu se uita niciodata

Scrijelit de Simone la 13:33