Acum am realizat ca de vreo 3 zile nici nu mi-am mai deschis blogul... Nici macar sa vad ce a mai scris unu, altul din blogroll. Hmm....e pentru prima data cand mi se intampla asta. Strange... O fi inceput sa imi scada interesul pentru bloguri? - ma intrebam. Ei bine nu, nu e asta. Mi-am dat seama ca pur si simplu mi-e ataaaaaaaaaaattt de lene sa ma scriu... ca nici sa folosesc diacritice nu mai am chef. Am realizat ca niciodata nu voi putea sa ma obisnuiesc cu diacriticele astea. Am scris prea mult la viatza mea asha, cu tz si sh ... deci nu o sa incep acum sa ma obisnuiesc cu alt mod de a scrie...e ca si cum ar veni cineva la mine acum sa imi zica "De azi o sa scrii numai in peloponeziana, nu mai scrii in romaneste".Deci de acum in colo am stabilit: o sa scriu cu sh si tz si doar in cazuri extreme voi folosi cate un ă â sau î, ca nu am chef sa scriu " a cu caciulitza rotunda in sus", " a si i cu caciulitza dreapta in jos, ca un acoperish" 
Boon, acum ca am terminat cu chestiile organizatorice, sa trecem la fapte.
Citeam mai devreme unul dintre ultimele postari ale lui Bendeac in care ii lauda pe Oprescu si Negoitza. Si tre sa recunosc ca sunt de acord cu el. Chiar aveam in plan sa scriu si eu despre cartierul meu frumos si curat ( pe care de altfel il impart cu Bendeac 
- da, e numai cartierul meu si al lui, tzâc!!!
) si uite ca mi-a luat-o inainte. Dar, daca el s-a rezumat la a scrie asa pe scurt, eu am de gand sa dezvolt. Bine, asa cum orice padure are uscaturile ei, asa si cartierul meu are cateva parti mai putzin placute. Dar sa incepem cu inceputul.
Mai demult, printre primele mele vizite in capitala, inainte sa ma stabilesc aici, am ajuns intamplator pe la Politehnica. Mai, sincer, cand am iesit de la metrou si m-am trezit in intersectia aia mare (asa o vedeam eu la vremea aia, ca la mine la "tzara" nu se egzista asa ceva 
) mi s-a parut extrem de jegos si urat, cenushiu, naspa si mi-am zis ca nu o sa stau in viatza mea in zona aia...Ei bine, uite ca am stat ( mai exact am stat la Lujerului, da tot aia e). 3 ani chiar. In fine, ma obisnuisem cu zona, chiar mi se parea ok, ca avea legaturi destul de bune cu centrul, aveam hyperpermarket ieftin vis-a-vis, stateau pe-acolo mai multzi prieteni din orashul meu de bashtina si mai trageam cate un chef asa din cand in cand...era frumi, ce sa zic? Nu mai tzineam cont ca e foarte mult praf si poluare fonica in zona ( unul dintre cele mai aglomerate bulevarde din Bucuresti). La un moment dat a trebuit sa o ushchim de acolo. Venise intre timp si N, prietena mea cea mai buna in Bucale, si trebuia sa ne mutam si noi ca aia "just married".
Si din vorba in vorba auzim de un apartament in ... Balta Alba... Titan... Salajan...cum vretzi voi, ca toate pe acolo sunt. 
Cum sa stau eu acolo? -ma gandeam acuma. Unde canta Puya in copilarie ca e multzi jmecheri si ca e viatza dă cartier nush cum...ca baetzashii dă cartier...că seringile dă la droguri dăinuie pă strazi... In fine, am ajuns pana la urma sa stam acolo, adica aici, caci aici imi duc momentan veacul. Da tzin sa va zic ca e de-a dreptul superb aici la mine in carter. Parca ma simt si eu in alt orash, mai mic, mai curat, mai verde. E atat de curat incat masinaria aia de stropit si maturat strada vine pana si in fatza scarii mele, eu stand exact unde se infunda strada. Peste tot e plin de parcuri si parculetze. Squarurile sunt frumos amenajate, adevarate opere de arta din flori, in diferite forme si culori. Strazile sunt mult mai curate si lipsite de gropi ca in alte zone. In fiecare gradinitza din fatza fiecarui bloc e imposibil sa nu existe macar o floare plantata de babele care nu au ce face cat e ziulica de mare, gradinaritul fiind ocupatia lor de baza. In unele zone, vezi adevarate gradini cu potecutze si aranjamente demne de un adevarat peisagist. Acuma, ca tot veni vara mai devreme de cat era programata, vecinii mei dragi au iesit in curte cu tot cu masa si scaune. Joaca rummy sau cartzi cat e ziua de weekend de lunga... si seara in timpul saptamanii. Asta imi si place la mine in bloc, ca "e" multzi tineri, de fapt cartierul e asa mai tanar in general. O alta indeletnicire draga colocatarilor mei e sa isi spele masina cu furtunul in fatza blocului... si sambata si duminica. Eh, asta e placerea lor, ce sa-i faci? Nu vreau sa imi incipui ce ar iesi daca as veni o data cu toate prietenele astea ale mele bunoace si le-am spune baietzilor ca noi vrem sa participam la un concurs de tricouri ude si ca cea care castiga il vrea ca premiu pe cel mai dragutz dintre ei 
. Ah cat de crazy pot fi, nu-i asa? Da ma distrez numai inchipuindu-mi ce fetze ar face.
Anul trecut duminica era zi de gratar. Anu asta inca nu au inceput. Aceiasi vecini nazdravani se strangeau in fatza blocului si faceau mititei, cefe de porc si carnaciori. Berea era la discretzie, bineinteles.
Nush cum sa va zic, da la mine aici e o atmosfera foarte familiala intr-un cadru mai retras, blocul fiind strategic plasat in spatele unei parcari mari, nu e la strada, si strada care e mai incolo e una mica, printre blocuri. Deci acolo, in weekend zici ca esti in camping, nu alta . Nu avem vecini stresatzi, care sa urle sa dai muzica mai incet. Ea rasuna din case, de la masini, de peste tot. Carierul meu e un veritabil loc de distractie. Niciodata nu ai cum sa te plictisesti.
Oh...I love my neighborhood 
Especially that cute guy 
Boon, acum ca am terminat cu chestiile organizatorice, sa trecem la fapte.
Citeam mai devreme unul dintre ultimele postari ale lui Bendeac in care ii lauda pe Oprescu si Negoitza. Si tre sa recunosc ca sunt de acord cu el. Chiar aveam in plan sa scriu si eu despre cartierul meu frumos si curat ( pe care de altfel il impart cu Bendeac - da, e numai cartierul meu si al lui, tzâc!!!) si uite ca mi-a luat-o inainte. Dar, daca el s-a rezumat la a scrie asa pe scurt, eu am de gand sa dezvolt. Bine, asa cum orice padure are uscaturile ei, asa si cartierul meu are cateva parti mai putzin placute. Dar sa incepem cu inceputul.
Mai demult, printre primele mele vizite in capitala, inainte sa ma stabilesc aici, am ajuns intamplator pe la Politehnica. Mai, sincer, cand am iesit de la metrou si m-am trezit in intersectia aia mare (asa o vedeam eu la vremea aia, ca la mine la "tzara" nu se egzista asa ceva ) mi s-a parut extrem de jegos si urat, cenushiu, naspa si mi-am zis ca nu o sa stau in viatza mea in zona aia...Ei bine, uite ca am stat ( mai exact am stat la Lujerului, da tot aia e). 3 ani chiar. In fine, ma obisnuisem cu zona, chiar mi se parea ok, ca avea legaturi destul de bune cu centrul, aveam hyperpermarket ieftin vis-a-vis, stateau pe-acolo mai multzi prieteni din orashul meu de bashtina si mai trageam cate un chef asa din cand in cand...era frumi, ce sa zic? Nu mai tzineam cont ca e foarte mult praf si poluare fonica in zona ( unul dintre cele mai aglomerate bulevarde din Bucuresti). La un moment dat a trebuit sa o ushchim de acolo. Venise intre timp si N, prietena mea cea mai buna in Bucale, si trebuia sa ne mutam si noi ca aia "just married". Si din vorba in vorba auzim de un apartament in ... Balta Alba... Titan... Salajan...cum vretzi voi, ca toate pe acolo sunt. Cum sa stau eu acolo? -ma gandeam acuma. Unde canta Puya in copilarie ca e multzi jmecheri si ca e viatza dă cartier nush cum...ca baetzashii dă cartier...că seringile dă la droguri dăinuie pă strazi... In fine, am ajuns pana la urma sa stam acolo, adica aici, caci aici imi duc momentan veacul. Da tzin sa va zic ca e de-a dreptul superb aici la mine in carter. Parca ma simt si eu in alt orash, mai mic, mai curat, mai verde. E atat de curat incat masinaria aia de stropit si maturat strada vine pana si in fatza scarii mele, eu stand exact unde se infunda strada. Peste tot e plin de parcuri si parculetze. Squarurile sunt frumos amenajate, adevarate opere de arta din flori, in diferite forme si culori. Strazile sunt mult mai curate si lipsite de gropi ca in alte zone. In fiecare gradinitza din fatza fiecarui bloc e imposibil sa nu existe macar o floare plantata de babele care nu au ce face cat e ziulica de mare, gradinaritul fiind ocupatia lor de baza. In unele zone, vezi adevarate gradini cu potecutze si aranjamente demne de un adevarat peisagist. Acuma, ca tot veni vara mai devreme de cat era programata, vecinii mei dragi au iesit in curte cu tot cu masa si scaune. Joaca rummy sau cartzi cat e ziua de weekend de lunga... si seara in timpul saptamanii. Asta imi si place la mine in bloc, ca "e" multzi tineri, de fapt cartierul e asa mai tanar in general. O alta indeletnicire draga colocatarilor mei e sa isi spele masina cu furtunul in fatza blocului... si sambata si duminica. Eh, asta e placerea lor, ce sa-i faci? Nu vreau sa imi incipui ce ar iesi daca as veni o data cu toate prietenele astea ale mele bunoace si le-am spune baietzilor ca noi vrem sa participam la un concurs de tricouri ude si ca cea care castiga il vrea ca premiu pe cel mai dragutz dintre ei . Ah cat de crazy pot fi, nu-i asa? Da ma distrez numai inchipuindu-mi ce fetze ar face.
Anul trecut duminica era zi de gratar. Anu asta inca nu au inceput. Aceiasi vecini nazdravani se strangeau in fatza blocului si faceau mititei, cefe de porc si carnaciori. Berea era la discretzie, bineinteles.
Nush cum sa va zic, da la mine aici e o atmosfera foarte familiala intr-un cadru mai retras, blocul fiind strategic plasat in spatele unei parcari mari, nu e la strada, si strada care e mai incolo e una mica, printre blocuri. Deci acolo, in weekend zici ca esti in camping, nu alta . Nu avem vecini stresatzi, care sa urle sa dai muzica mai incet. Ea rasuna din case, de la masini, de peste tot. Carierul meu e un veritabil loc de distractie. Niciodata nu ai cum sa te plictisesti.
Oh...I love my neighborhood Especially that cute guy
Postări
0 bagari in seama:
Trimiteți un comentariu