Pentru mine este ceva comun, la ordinea zilei, sa ma cert cu femeile de la ghiseu, oricare ar fi locatia ghiseului: posta, administratie, trezorerie, CEC, fisc, etc. Tot din aceasta categorie fac parte si domnishoarele de la un hotel din buricul targului, nu dau nume, ca sa nu fac reclama, unde, de cate ori sunam sa fac o rezervare pentru neshte oameni de afacere care trebuiau sa vina la firma unde lucrez, nu se putea sa mearga totul ca uns, fara nici o problema. Ori trebuia sa o sun pe aia de o suta de ori pana sa imi trimita factura, ori trebuia refacuta, ori primeam un telefon intotdeauna prea tarziu, sa mi se spuna ca s-a strecurat o greseala si ca nu mai au camere, asta dupa ce mi se spunea initial ca au. In fine...numai batai de cap de fiecare data. Atata noroc pe capul lor ca am ramas clienti fideli numai din pricina faptului ca hotelul asta e cel mai apropiat de sediul firmei.
Ei bine, azi am facut din nou o rezervare la acest hotel. Si...minune mare: in 10 minute am primit pe e-mail atat confirmarea rezervarii, cat si factura, cu toate datele corecte 
. Vezi ca se poate? - ma inchipuiam eu spunandu-i domnishoarei aleia. Atat de multzumita m-am simtzit (de parca ar fi facut aia nush ce deosebit in afara de ce trebuia sa faca in mod normal, da ma rog...) incat am simtzit sa nevoia sa ii scriu un e-mail in care sa ii multumesc pentru promtitudine si amabilitate. Asta doar pentru ca si eu, la randu-mi, sunt o amabila si o dragutza, da-ma dracu' 
. Si i-am scris 
... Si mi-a scris inapoi...
"Va multumim ca ati apelat la serviciile noastre si va asteptam si alta data...." bla-bla-uri din astea. Frate...atata amabilitate din partea ei, ca mi s-a facut rau. Mai lipsea sa imi trimita si un buchet de trandafiri, in semn de multumire. In orice caz, io cred ca schimbarea asta de comportament a survenit in urma instalarii cu nesimtzire a recesiunii mondiale (ce limbaj elevat am bagat, sa mor io 
) si de frica sa nu isi piarda clientii, au devenit excesiv de promtzi si de amabili. Si ca sa probez chestia asta, data viitoare cand am sa sun, am sa fac tot posibilul sa o enervez pe tipa de la telefon, sa vad cum reactioneaza, daca tot asa amabila si calma ramane. Am sa o intreb daca se poate sa platim numai jumate de suma, ca si asa aia stau in camera doar juma' de zi. O sa o intreb daca se poate ca in pret sa fie inclusa si masa de seara, pe langa mic dejun, ca oamenii astia numa seara ajung saracii de la munca. O sa o intreb daca poate sa mearga dansa asa mai spre miezul noptii in camera la boshorogi ca sa-i "binedispuna putzin"(intelegetzi voi ce vretzi). 
Ah, nu cred ca as putea vreodata sa fiu atat de nesimtzita... Ma gandeam doar asa...
Apropo de gandit, tre sa stau sa coc impreuna cu colega mea o farsa pentru sefu ca maine e 1 Aprilie 
. Any ideas? Eu ma gandeam sa mergem la cacealma si sa ii cerem marire de salariu. Si daca zice ca nu ne da, ii spunem ca deh, era oricum o gluma, ca noi nu vroiam asa ceva (pe dracu nu). Si daca ne da...lucky us 
.
. Vezi ca se poate? - ma inchipuiam eu spunandu-i domnishoarei aleia. Atat de multzumita m-am simtzit (de parca ar fi facut aia nush ce deosebit in afara de ce trebuia sa faca in mod normal, da ma rog...) incat am simtzit sa nevoia sa ii scriu un e-mail in care sa ii multumesc pentru promtitudine si amabilitate. Asta doar pentru ca si eu, la randu-mi, sunt o amabila si o dragutza, da-ma dracu' . Si i-am scris ... Si mi-a scris inapoi... "Va multumim ca ati apelat la serviciile noastre si va asteptam si alta data...." bla-bla-uri din astea. Frate...atata amabilitate din partea ei, ca mi s-a facut rau. Mai lipsea sa imi trimita si un buchet de trandafiri, in semn de multumire. In orice caz, io cred ca schimbarea asta de comportament a survenit in urma instalarii cu nesimtzire a recesiunii mondiale (ce limbaj elevat am bagat, sa mor io ) si de frica sa nu isi piarda clientii, au devenit excesiv de promtzi si de amabili. Si ca sa probez chestia asta, data viitoare cand am sa sun, am sa fac tot posibilul sa o enervez pe tipa de la telefon, sa vad cum reactioneaza, daca tot asa amabila si calma ramane. Am sa o intreb daca se poate sa platim numai jumate de suma, ca si asa aia stau in camera doar juma' de zi. O sa o intreb daca se poate ca in pret sa fie inclusa si masa de seara, pe langa mic dejun, ca oamenii astia numa seara ajung saracii de la munca. O sa o intreb daca poate sa mearga dansa asa mai spre miezul noptii in camera la boshorogi ca sa-i "binedispuna putzin"(intelegetzi voi ce vretzi). Ah, nu cred ca as putea vreodata sa fiu atat de nesimtzita... Ma gandeam doar asa...
Apropo de gandit, tre sa stau sa coc impreuna cu colega mea o farsa pentru sefu ca maine e 1 Aprilie . Any ideas? Eu ma gandeam sa mergem la cacealma si sa ii cerem marire de salariu. Si daca zice ca nu ne da, ii spunem ca deh, era oricum o gluma, ca noi nu vroiam asa ceva (pe dracu nu). Si daca ne da...lucky us .
Postări
0 bagari in seama:
Trimiteți un comentariu