Mall, parcari si animalutze

Ieri am fost si eu pentru prima data in mall-ul din Baneasa. Il stresasem de prea mult timp pe "pizdocul meu" sa ma duca acolo, ca si asa sta la doi pasi si vroiam sa vad si eu, ca orice pzd ce se respecta, si mall-ul asta. Ei bine, odata ajunsi acolo, stai si cauta loc de parcare...Degeaba au aia ditamai parcarea, daca si mall-ul e ditamai, si evident, vine lumea buluc...ca tot nu gasesti nici un locshor. Dupa ce am intrat in parcarea subterana si am facut cateva manevre mai ceva ca in Tokio Drift, am iesit din nou la suprafatza ( ca nu gasisem loc nici acolo) si ce sa vezi? Eram in cu totul alt peisaj, plin cu macarale, basculante, santiere si mormane de pamant. Deci eram in spatele mall-ului, am concluzionat noi. Iar ne-am invartit noi ce ne-am invartit, pana sa deslusim misterul stradutzelor intortocheate si prost semnalizate...si intr-un final apoteotic am ajunns din nou de unde am plecat, adica in fatza mall-ului. Deja eram sleitzi de puteri si ne pierdusem din avant, cand am gasit si noi un loc unde sa parcam. Boon, acuma mai era o singura problema: eu nu imi luasem paltonul la mine, in ideea ca din masina in mall si invers nu o sa am nevoie, insa nu am luat in calcul posibilitatea de a parcurge pe jos o distanta destul de mare. Pe tocuri si zgribulita, cu pasi marunti si grabitzi, am ajuns cu greu in mall. Acolo ce sa vezi? Lumeeeeeeeeeee, frate, multa lume. Eh, doar era duminica. Al meu tzinuse sa ma anuntze dinainte: "Vezi ca nu pierdem vremea prin magazine, numa te uiti asa din mers si ne ducem direct in Careffour sa facem cuparaturi". Si am fost de accord, ca oricum nici eu nu prea sunt genul sa ma uite Domnu' prin magazine, chiar pot sa zic ca sunt anti belit ochii degeaba, mai ales daca nu intentionez sa imi cumpar nimic si nici nu am bani de dat pe tzoale. Da aseara eram ceva de genu copilu cu mama (sau tata) in magazin : el o lua inainte, cu pasi hotaratzi ( ca doar stia incotro se indreapta), iar eu aveam o traiectorie mai indefinita, asa, mai in zig-zag, cu capu ba in stanga, ba in dreapta...si cred ca aveam si gura putzin intredeschisa ( da nu bag mana in foc). Si asta nu pentru ca nu as mai fi vazut nimic din ce era acolo, dar simplul fapt ca era atat de mare, cu multe-multe magazine si foarte frumi amenajat, nu m-am putut abtzine sa nu ma mir putzintel. Si mergand asa, ajungem la un moment dat la pet shop. Obiect de interes pentru amandoi. Votul a fost unanim : aici intram. Lui i-au picat ochii pe porcushorii de Guineea, mie pe Cincila...lui pe porcushorii de Guineea, mie pe pisici...lui pe porcushorii de Guineea, mie pe cutzulache (de ala de care place la mine, Labrador Retriever)...deci asa cum atzi observat, el vedea in fatza ochilor numai porcushori de Guineea. Asa ca si-a luat unul. I-a luat si casutza, si rumegush si papica. In ceea ce priveste papica cealalta, din Careffour, nici nu prea a mai contat. Am luat repede ce aveam de luat si ne-am indreptat spre iesire, nerabdatori sa ajungem acasa si sa ne ocupam de "copilul nostru", care intre timp primise si un nume: Moozlee (nume dat de tati, inspirat de faptul ca eu mananc mult musli, banuiesc). Da cum sa ajungi acasa cand nici nu mai stii unde ai lasat masina? Si uite asa, stateam noi cu semnele de intrebare deasupra capului in mijlocul la parcare. O luam in stanga, mergeam 10 pasi...nu era bine; o luam in dreapta 10 pasi...nu era bine; si uite asa ne plimbam noi cu pungile in maini si cu Moozlee in bratze (asta micu facea giumbushlucuri in cutia lui de era sa il scap de cateva ori in cap) ca la un moment dat s-a enervat al meu ca il incetineam din cauza tocurilor, asa ca m-a lasat in drum (vorba vine) cu pungile langa mine si cu Moozlee in bratze si s-a dus sa caute singur masina. Dupa vreo 10 minute de zgribulit si de vorbit cu Moozlee gen :"Shhh, shhhh...stiu ca ti-e frigutz, da taticu s-a dus sa aduca masina si imediat o sa stam la caldurica", a venit si salvarea noasta. Ajunsi acasa, i-am facut culcusul, i-am pus mancarica si doua ore ne-am holbat la el, l-am ciufulit, ne-am tras in poze si l-am cautat la oo...dar de fapt nu am gasit oo,pentru ca, am descoperit noi, era fetitza Apoi l-am dus in camera sa faca nani. Azi dimineatza m-am trezit cu zambetul pe buze, auzindu-i foiala prin rumegush... Presimt ca va fi o saptamana buna...

Scrijelit de Simone la 10:41